Chiftele de năut (ca la Mănăstirea Simonopetra din Muntele Athos)
Se spune că, odată, un călugăr era nemulţumit de sine, pentru că nu se putea stăpîni de la a mînca mult. Ceruse sfatul duhovnicului său, iar acesta i-a spus că va rezolva problema dacă „va sta de vorbă cu sine însuşi şi dacă va ţine seama de sfaturile ce singur şi le va da“.
29 Iunie 2015, 08:55
Călugărul urmă cuvîntul acestuia şi vorbi către sine: „De cîtă mîncare ai nevoie ca să te saturi? Haide, aşază-te la masă şi mănîncă pînă ai să te simţi sătul“.
El avea dinainte două pîini mari, de cîte trei livre fiecare (o livră este aproximativ egală cu 250 g). Mîncă prima pîine şi apoi jumătate din cea de a doua. „Cum te simţi acum?“, se luă el la întrebări. „Sătul.“ „Ei bine, acum du-te şi roagă-te, iar mîine vei mînca doar o pîine, un sfert din cea de-a doua pîine şi jumătate din cel de al doilea sfert“.
După prînzul de a doua zi, se întrebă pe sine: „Azi cum te simţi?“ „Parcă îmi e puţin foame.“ „E bine. Roagă-te, iar mîine ai să mănînci doar o pîine şi un sfert.“
Şi în fiecare zi îşi da singur canon de rugăciune, eliminînd cîte puţin din cantitatea de pîine de la masă. După un timp, ajunse să nu mai mănînce decît un coltuc. „Cum te simţi?“ – îşi puse el din nou aceeaşi întrebare. „Sătul. Căci inima mi-i plină“, îşi dădu răspuns.
Această pildă este una a cumpătării, dar şi a modului în care te poţi educa pentru o alimentaţie sănătoasă. Vorbeşte în acelaşi timp despre felul în care hrana sufletului şi a minţii e aşezată în echilibru cu hrana trupului.
Omenirea, aflată în căutarea răspunsurilor pentru o viaţă sănătoasă, şi-a îndreptat atenţia, în ultima vreme, către „dieta mănăstirească“ (s-a constatat că monahii athoniţi sînt cei mai sănătoşi oameni din lume, explicaţia acestui fapt fiind dată şi de tipul de alimentaţie mediteranean, adaptat la tipicul mănăstiresc ortodox).
Rețeta zilei de astăzi (zi sfântă) vine chiar din Muntele Athos, de la Mănăstirea Simonopetra (numele Sfântului Petru știm că a fost, pe vremea când era simplu pescar, Simon), dăruită și renovată de Mihai Viteazul. E o rețetă simplă, de post, căci această zi de 29 iunie este una de cinstire și de doliu, fiind cea în care sfântul a primit martiriul.
Ai trebuință de: 500 g năut boabe, 4 căţei de usturoi, o ceapă mare, o legătură de pătrunjel verde, o linguriţă de seminţe de chimen, 150 g făină, două ouă, piper, ulei de măsline.
Pune la înmuiat boabele de năut timp de 12 ore, schimbînd apa de cel puţin trei ori. Fierbe apoi boabele de năut cu apă multă timp de două ore şi jumătate (ori mai mult, dacă este nevoie, pînă ce s-au înmuiat). Pune-le într-o strecurătoare, lasă-le la scurs, apoi pasează-le prin strecurătoare sau freacă-le în mojar (adunînd şi aruncînd cojile de năut care se separă). Pentru a uşura această parte a preparării, poţi folosi năut din conservă, pe care doar îl mixezi. Adaugă usturoiul zdrobit, ceapa tăiată foarte mărunt, pătrunjelul tăiat de asemenea mărunt, chimenul (e indicat să fie măcinat în mojar, în prealabil), făina şi piperul. Se bat ouăle cu telul, apoi se încorporează, obţinîndu-se un aluat care se dă la rece pentru 15-20 de minute. Se încălzeşte uleiul. Se modelează din aluat chiftele de dimensiunea dorită, care se prăjesc pe ambele părţi în uleiul încins.