Crap cu sos de ceapă
În copilărie, mă lua bunica dinspre tată... la pescuit. Nu, nu cu undița, ci cu juvelnicul (ori poate o vârșă sau un vârciog?). Un soi de plasă destul de deasă (că pe pârău la noi peștii nu erau prea mari) prinsă de un cadru rotund (cam cum e cercul de la coșul pentru jocul de baschet), cu un braț lung de lemn rotund.
Articol de Simona Lazăr, 14 Decembrie 2024, 14:13
Mergeam prin locurile unde apa era mai adâncă, sub mal, pe sub răgălii și rădăcini de sălcii. Agita bunica apa, apoi băga iute instrumentul cu pricina, să prindă peștanii în plasă. Dacă aveam noroc, din 3-4 mișcări dintr-acestea se adunau cam cât era nevoie pentru o saramură de „chitici” (așa le spunea ea peștilor nu mai mari decât degetul). Iar pe lângă ei, 5-6 pești mai mari erau numai buni de fript pe plită sau în tigaie și de mâncat cu mămăligă caldă și usturoi. Acum, nu rețetele acestea am să vi le dau, ci una mai... sofisticată (și nu prea), un crap cu sos de ceapă.
Crap cu sos de ceapă - rețeta
Ai trebuință de: un crap mijlociu, 3 cepe mari, sare, piper boabe, sos de roșii, o lămâie.
Cum se pregătește: Se curăță peștele de solzi, se golește de intestine, se spală și se sărează. Se lasă să stea cu sarea pe el o jumătate de oră, timp în care se pregătește sosul. Se taie ceapa peștișori, se așază pe fundul unei forme de sticlă împreună cu puțin usturoi tocat fin, două roșii bine coapte, decojite și tăiate felii subțiri, jumătate din cantitatea de ulei și puțină apă rece.
Peștele se crestează pe spate, se unge cu ulei, se stropește cu zeama de la o jumătate de lămâie și se pune peste ceapă. Se introduce forma în cuptorul cald și se frige peștele la foc potrivit, o oră.
Când este gata peștele se scoate pe o farfurie mare și se taie felii. Sosul în care s-a făcut se trece prin sită, se mai clocotește cinci minute cu piper boabe și se răstoarnă peste feliile de pește.
Un text de Simona Lazăr
