Linte bătută (rețetă foarte veche)

Între rețetele vechi pe care le-am aflat a fost şi aceasta, pe care dna Maria Popa, din Calafat, mi-o dăruia spunându-mi:

"Când eram foarte mică, bunica mea obişnuia să ne facă, în zilele de post, un preparat despre care n-am mai auzit astăzi să-l pregătească cineva, şi anume Linte bătută. Este, dacă vreţi, sora mai săracă a fa­solei făcăluite, însă cu nimic mai prejos decât aceas­ta, atunci când vine vorba despre gusturi şi savori. După ce am crescut şi mi-am întemeiat fa­milia mea, mi-am adus aminte de această reţetă, în­să cum bu­nica trecuse de mult în lumea celor drepţi, nu mai avea cine să mă înveţe. Foarte greu am aflat reţeta şi fiindcă nu aş vrea să se piardă, am decis să v-o spun dumneavoastră”.

Se iau un kilogram de linte uscată şi un sfert de kilogram de ma­zăre uscată, se spală şi se pun la muiat o noapte întreagă, în apă caldă. Dimineaţa se scurge apa şi se pun la fiert în altă apă (doar cât să fie acoperite boabele de două degete). Când începe apa să clocotească, iar lintea şi mazărea dansează deasupra, se adaugă câţiva dinţi de usturoi, curăţaţi şi tocaţi. Se lasă la foc mic până scade bine apa şi boa­bele se sfărâmă uşor. Se trece con­ţinutul oalei printr-o sită deasă - e bi­ne şi prin maşina de tocat, dar să laşi să se răcească puţin, că altfel se decăleşte cuţitul maşinii - şi apoi se bate cu un tel, până se face fin ca o spumă. Se adau­gă puţină apă rece, să se lege, sare şi piper. Unii pun puţină zeamă de lămâie, în loc de apă. Se serveşte rece, cu ulei fierbinte (în care s-a călit o ceapă sau o roşie) deasupra.

Foto: Pixabay