Orez cu prune uscate (rețeta lui Radu Anton Roman)
„Dimineața pe nemâncate să culegi prune, căci sunt bune de descântec”, zicea Artur Gorovei, pe care-l cita, cu gurmanderia aceluia care știe să se-nfrupte la fel de bine din tradiții, ca și din bucate, prietenul meu de odinioară Radu Anton Roman.
16 Martie 2018, 12:18
„Starostele al gastronomiei românești”, plecat dintre noi cu un deceniu în urmă, Radu Anton Roman se cere, din când în când, citit și citat. Pomenit.
Și fiind noi azi într-o zi de vineri, cu toate cutumele și restricțiile ei, îi vom „pomeni” un fel de mâncare de post. Nu înainte însă de a aminti aici și-o vorbă a lui Niculiță-Voronca, despre Sfânta Vineri și ziua cea sfântă a ei: „Afară de vinerile din săptămână, sunt peste an 12 vineri mari, în care se cuvine ca omul să nu mănânce nimic până a doua zi. Alții mănâncă înspre seară o bucățică de pâine și apă, iar toată ziua și-o petrec în post și rugăciune”. Nu-i o Vinere Mare, deci rost e și de-o masă... de post.
Ai trebuință de: .1 strachină de prune urscate, 1 cană de orez, 1 ceapă, ulei.
Prunele se pun la uscat în apă rece cam un ceas.
Se taie ceapa mărunțiș, se călește un pic de ulei, apoi se adaugă orezul.
Se încinge bine orezul, să-și schimbe culoarea, apoi se adaugă și prunele.
Se umple cratița cu apă rece și se dă la cuptor, până se umflă orezul, cam o jumătate (și mai bine) de ceas.
Săracă lucrătură, unii îi pun și ceva zahăr, ca să zică că au mâncat ceva.
