Ostropel sau „ostropăț” de miel, ca la stână
Pe la mine pe-acasă îi zicea ostropăț. Și-așa i-am zis și eu multă vreme, până ce am întâlnit varianta mai „citită”, literară cum s-ar spune, deși ne referim aici la... literatura gastronomică. Adică: ostropel.
22 Noiembrie 2022, 08:38
De pui, cel mai adesea. De rață, câteodată. De miel, pe la stâni, acolo unde orice mâncare se gătește în ceaunele mari, așezate pe pirostrii, să poți după aia să hrănești toate gurile înfometate de ciobani și ciobănași.
Au umblat ei ziua toată în munte, după mioare. Le-au dat prin strungă și le-au mult, când a venit ceasul potrivit pentru asta, au făcut cașul, iar când au prins o țâră de timp, au cântat din fluier.
E o prezentare... idilică. Însă ostropelul de miel, ca la stână, de-mbucat cu mămăligă, e cât se poate de teluric. De-aceea mă grăbesc să vă dau rețeta (chit că n-ați avut nici o mioară-n grijă).
Pentru a-l pregăti ai nevoie de carne de miel (1 kg), 2-3 linguri de untură sau ulei, 10 căței de usturoi, o lingură de făină, o legătură de pătrunjel verde, tocat mărunt, sare și piper, oțet.
Carnea de miel se curăță de vinișoare și se porționează, apoi se rumenește pe toate părțile, în untură fierbinte, după care se scoate pe un platou și se ține la cald. În untura rămasă în vas, se adaugă făina - nu se va rumeni, ci se va stinge ușor cu câteva linguri de zeamă de carne. Se adaugă usturoiul, tocat foarte mărunt (se poate pune și mai mult, dacă așa vă e gustul) și se toarnă o cană de zeamă de carne (în lipsă, se poate folosi apă) caldă. Se lasă să fiarbă până ce sosul capătă consistența smântânii fermentate. Se va potrivi gustul cu sare, piper și oțet, se adaugă pătrunjel și se mai lasă pe foc doar câteva clocote.
Se va aduce la masă numai cu mămăligă caldă și un pahar rece de vin.