Sărmăluțe de miel în frunze de tei
Sarmalute de miel, în frunze de tei! Nu se putea rețetă mai „de sezon” ca asta! Pentru că tocmai m-a sunat o veche prietenă – în bucătărie, dragii mei, numai de prieteni are parte oricine știe să ciucească bine o sarma – și mi-a povestit despre prima ei carte cu rețete culese de prin părțile de țară de unde a plecat în lume, nu m-am putut abține să nu-i cer, pentru domniile voastre, câteva rețete. Gina Bradea se trage, pe-un fir, din zona dealurilor Bârladului, și pe celălalt fir, din Dobrogea hercinică.
04 Mai 2017, 19:47
Iar în Italia, unde a dus-o viața, nu s-a putut dedulci la paste și risotto, rămânând fana sărmăluțelor. A sărmăluțelor autohtone, pe care știe să le pregătească după vreo 7-8 rețete. Între ele, și aceasta, de sarmalute de miel...
Nu demult, Gina a publicat o carte de-i zice „Poftă bună!... cu Gina Bradea!” Și zău că-ți tot vine a mânca doar citind-o! Darămite să te mai apuci și de gătit din ea! Pentru ziua de azi, așa, ca de primăvară bolundă – nebună, adicătelea, că doar au înflorit salcâmii – noi vom găti din cartea ei. Sărmăluțe de miel în frunză fragedă de tei (că doar n-oți fi vrut în frunză de salcâm!). Dar la fel de bine ar fi să fie-nfășurată sarmaua asta și în ștevie, spanac, podbal ori lobodă, frunze de gulie sau chiar de leuștean, că doar e vorba de sărmăluțe moldovenești, care se fac mici-micuțe-mititele! Munceau femeile satului românesc la ciucit sarmale ore-n șir, ca să umple ceaunul ori oala cea mare de lut și să le pună a fierbe-n cuptoare ori pe pirostrii!
Ehei, sarmalute de miel în frunze de tei!? Acuma, la-nceput de mai, frunzele de tei sunt fragede, tinere și numai bune de sarmale!
Dar să nu mai stăm mult la taclale – că moldovencele, știți bine domniile voastre, sunt bune de vorbă – și să trecem la rețeta cu pricina.
Sarmalute de miel în frunze de tei - rețeta
Pentru sarmalele astea de mai ai ne nevoie de 500 g pulpă de miel, 3 cepe verzi, o ceapă uscat, 2 linguri de orez, mărar și pătunjel verde, un vîrf de linguriță de mentă uscată, 2 linguri de sare, o jumătate de linguriță de piper abia râșnit, un vîrf de cuțit de cimbru, o jumătate de lămâie sau o cănuță de borș, 100 ml suc de roșii și... frunze de tei. Că doar gătim sarmalute de miel în frunze de tei, nu?
Ceapa se toacă, frunzele se oăresc în apă cu oțet (se-aruncă-n ea când apa e în clocot, scurt, apoi se scot și se lasă la răcit). Ceapa se toacă fin, se-adaugă în carne. Se pune-acolo și orezul, spălat și scurs, verdeața tocată fin și condimentele. Sarmalele se înfășoară pe-ndelete. „E muncă de chinez bătrân”, ne zice Gina. Răbdare trebuie căci frunza-i delicată și încă mică. Sarmaua e la fel, că doar v-am zis!
În oală se adaugă mărar uscat, apoi câteva frunze verzi de tei. Pui aceste sarmalute de miel în cerc, după cutumă. Torni suc de roșii, pui lămâia ori borșul, competezi cu apă, acoperi iar cu frunză verde. Deasupra pui o farfurie ceva mai mică decât e gura oalei. Dai la foc, să fiarbă-acolo, pe-ndelete, două ceasuri. Iar când le-așezi în farfurie, aștepți să-ți zică Gina... Poftă bună! Și înfuleci....
Foto: Gina Bradea
