Supa cu părul zânelor (rețeta lui Radu Anton Roman)

Când era musafir, la masa altora, avea ritualul lui. Mai întâi adulmeca, încercând din împletirea de arome să afle rețetele aduse la masă. După ce se lămurea, cu mirosul, începea să-ți pună întrebări. Dar asta cum se face, da' ailaltă din ce-i, da' de ce nu s-ar putea și altminteri...

Până să termine cu tine, în mintea lui rețeta ta se desfăcea ca un joc de lego și apoi recompunea, dându-i „plus-valoarea” poveștii, pentru oamenii de dincolo de sticlă, care-i sorbeau cuvintele, ca supa din lingură. Se fac, ia, acuș-acuș, 10 ani de când îl tot pomenim și el nu ne mai întoarce vorba. Dar ne-a lăsat un șuvoi de cuvinte în care să ne îmbăiem, când ni se face dor de el. Cum e și această rețetă cu poveste - rețetă de poveste: Supa cu părul zânelor, cuprinsă în al său masiv tom „Bucate, vinuri și obiceiuri românești” (Editura Paideia).

„Dacă tușa Antonica se apuca de făcut laște subțiri ca firul de păr și prindea ură pe vreo găină, că-i prea grasă și n-o mai nimerește cocoșul, însemna că vin rugile și încep basmele. Deși veneam doar seara târziu acasă, și încă de la un hram, fiind în mod corespunzător sătui și obosiți, nu ne culcam fără pâlpâirea unui blid cu supă limpede și feerică (d'apăi cum?!), visând la alte lumi fermecate.

Ai trebuință, deci, de: 1 găină de curte, 1 ceapă mare, 2 morcovi, 1 păstârnac, sare, 1 ceașcă mare de făină, 1-2 ouă, pătrunjel verde.

Găina (mai are rost, dacă suntem în Banat, să spunem cât de bine grijită e musai să fie?) se taie bucăți și se pune la fiert - fără ficat, acela se frige-n unt pentru copiii de toate vârstele - în destulă apă rece, cu 1 praf de sare.

Ceapa rămâne întreagă (spre Arad o și scot, după ce-a fiert), rădăcinile se taie felioare. După ce a dat zeama în clocot, a fiert și s-a spumuit până e limpede lacrimă, se pun la fiert și zarzavaturile.

Tăițeii (ce prozaic!) părul zânelor (așa mai merge) se fac cu muncă multă, frământâd mai întâi făină bună, ouă, un pic de sare. „Laștele” acestea se întind foarte subțire și se taie la microscop (dacă n-aveți răbdare și drăcuiți, mai bine nu v-apucați, că stricați basmul) după care se scutură și se lasă la uscat.

După ce găina a fiert și apa a scăzut de-i groasă și galbenă ca mierea (acesta-i secretul supelor bănățene) se scoate carnea și zarzavatul, se strecoară zeama și se pun tăițelii subțiri ca firul de păr la clocot mic, mai bine de un sfert de oră.

Se potrivește de sare, se presară verdeață tocată și se dă la masă, supa limpede, strălucind gălbui, cu pletele zânelor unduind, zarzavatul fierbinte alături, pe un platou, va veni la rând și carnea, dar ceva mai tâziu, basmul poate începe, oricum nu se va sfârși niciodată.”