Zamă cu ouă „românești” (rețetă veche)
Rămânând în zodia zemurilor românești, pe care le numim, după influență și tipic, când ciorbă, când borș, când supă ori chiar zamă-zamă, ne strecurăm și astăzi în bucătărie, ca să privim peste umărul unei gospodine și să-nvățăm a găti de la ea.
23 Februarie 2016, 11:34
În Ardealul aromat cu frunze de tarhon, aflat-am cum se pregătește zama cu ouă - mai pe-nțeles: cu ochiuri românești și nu cu zdrențe ori cu dresală pe bază de ou.
Trebuință ai de ceapă, morcov, rădăcină de pătrunjel și-o varză mică. Ba, dacă-ți place, loc își face în oală și-un păstârnac cu inimă dulce. O lingură de unt și câteva boabe de piper. O lingură de făină și, după cum ți-i gustul, tarhon proaspăt ori la oțet, tăiat mărunt. Pentru acrit, oțet sau zeamă de lămâie. Și nelipsite-or fi sarea și ouăle, că doar despre dânsele e vorba.
Zarzavaturile se pun în oală la fiert, mai întâi în apă rece, cu sare și boabe de piper. Când sunt bine fierte, se strecoară zeama. O parte din zeamă o vom folosi să stingem un rântaș ușor, pregătit, cu grijă să nu se rumenească prea tare, din făină și unt. Vom amesteca sosul obținut cu resstul de zeamă și vom aduce oala pe plită pentru încă vreo câteva clocote. Adăugăm tarhonul, potrivim de sare și de acru și-apoi lăsăm focul mic și spargem ouăle, unul câte unul, ca pentru ochiuri, doar că le vom fierbe în zeama asta cu influențe saxone. Când vedem că s-a coagulat albușul, dar gălbenușurile încă-s moi, luăm ouăle cu lingura și le punem într-un vas aparte. Ultima operațiune e dregerea cu smântână.
Fiecărui mesean îi vom pune în farfurie un ou sau două, zeama îngroșată cu smântână și oțetul ori lămâia, pe-aproape.
{soundcloud}https://soundcloud.com/as2016/reteta-zilei-cu-simona-lazar-zama-cu-oua-romanesti{/soundcloud}
