Copiii au nevoie de respectul părinţilor
Foarte mulţi părinţi se plâng de faptul că, de cele mai multe ori, trebuie să apeleze la pedepse pentru a se face ascultaţi de copiii lor. A câştiga respectul unui copil şi a ţine cont, în acelaşi timp, de principiile de parenting pozitiv pare a fi o treabă complicată. Cum poţi să fii şi afectuos şi autoritar în acelaşi timp?
10 Iulie 2015, 04:38
Într-adevăr, nu este simplu. Iată câteva reguli importante care să te ajute să câştigi respectul copilului tău pe termen lung şi să rămâi, în acelaşi timp, un părinte bun, oferite de psihologul pentru copii, Monica Bolocan.
* Nu încerca să devii prietenul copilului tău. Prietenia se bazează pe percepţia de egalitate. Devenind “egal” cu copilul tău, nu mai poţi avea pretenţia să îţi respecte autoritatea.
Copilul tău are suficiente opţiuni printre copiii de aceeaşi vârstă pentru a-şi satisface nevoia de prietenie. Îl poţi ajuta, în schimb, să îşi construiască prietenii de calitate în care să înveţe să ofere şi să primească, sfătuindu-l cum este mai bine să procedeze în diferite situaţii, dar lăsându-i libertatea de decizie în relaţiile lui personale.
* Nu tolera obrăznicia, minciuna, indolenţa şi lenea şi nu permite escaladarea conflictelor prin discuţii şi negocieri interminabile. Atunci când acestea se întâmplă, pune-le punct imediat, fără excepţie, afişând o atitudine fermă care să-i sugereze copilului că a călcat pe un teren minat.
* Fii echilibrat şi cu bun simţ atunci când îl pedepseşti. Nimic nu frustrează mai mult un copil ca o pedeapsă nemeritată sau exagerată primită de la părintele său!
Atunci când copilul te percepe ca fiind injust, respectul lui faţă de tine este afectat. În general, bunul simţ trebuie să fie unitatea de măsură atât în stabilirea sancţiunilor cât şi a recompenselor pentru că te ajută să “calibrezi” comportamentul copilului tău la situaţiile reale de viaţă şi să îl motivezi corect.
* Chiar şi când te joci cu copilul tău, păstrează limitele relaţiei voastre. Dacă e joacă, nu înseamnă că îi poţi permite orice, ca de exemplu să ţi se adreseze pe un ton nepotrivit sau să te lovească, chiar şi în glumă.
Copilul trebuie să ştie în permanenţă “cine e şeful” şi cât îşi poate permite să spună şi să facă.