Cum să faci faţă copilului tău adolescent
Adolescenţa este o perioadă foarte frumoasă, dar ridică probleme atât pentru copii, cât şi pentru părinţi. Părinţii se plâng că nu mai înţeleg ce se întâmplă cu copiii lor, că nu le povestesc mai nimic, că s-au îndepărtat, că li s-au schimbat preferinţele în materie de haine, distracţie, prieteni şi că refuză să coopereze. În acelaşi timp, adolescenţii se plâng că părinţii sunt intruzivi, îi verifică, pun prea multe întrebări şi nu le respectă intimitatea.
10 Mai 2015, 14:52
Spun că aceştia ştiu doar să critice, refuză să accepte că ei au crescut şi le impun reguli prea stricte, limitându-le libertatea. Părinţii trebuie să ştie că adolescenţii au nevoie de înţelegere, aprobare, susţinere, dar în acelaşi timp ei trebuie să fie ghidaţi şi să li se impună limite clare.
Vârsta schimbărilor
Când ajung la adolescenţă, copiii încep să gândească şi să simtă diferit. Leagă prietenii strânse cu persoane de vârsta lor. În acelaşi timp, relaţia cu membrii familiei se schimbă. Ca părinte de adolescent, de multe ori te poţi simţi respins de copilul tău, pe măsură ce viaţa socială a acestuia se dezvoltă. Însă chiar dacă vă certaţi mult sau intraţi des în conflict, acesta ţine la tine şi te consideră un model de urmat. Este necesar ca tânărul să-şi dezvolte propria identitate. El nu te respinge din cauza personalităţii tale, ci pur şi simplu pentru că eşti părinte şi el trebuie să devină independent faţă de părinţi, să-şi găsească propria identitate.
La această vârstă copilul petrece foarte mult timp cu grupul de prieteni. Uneori se implică în activităţi riscante sau chiar periculoase doar pentru a fi acceptat şi apreciat de grup. Anturajul din care face parte are o foarte mare influenţă asupra comportamentului său. Încă de mic, încurajează-l să-şi aducă prietenii în vizită, să ţi-i prezinte, pentru a şti în ce fel de cercuri se învârte şi pentru a ţi-i apropia.
Adolescentul vrea să încerce lucruri noi, să experimenteze, dar de multe ori nu face faţă şi imaginea de sine are de suferit. El poate fi foarte vulnerabil şi poate trece uşor de la încredere la neîncredere. Ca părinte, trebuie să-i fii aproape pentru a-l ajuta să treacă peste aceste stări.
Reguli şi... recompense
În această perioadă ei sunt într-o continuă căutare a propriei identităţi şi a unui loc în lume. Îşi formează propriile puncte de vedere, diferite de ale părinţilor, şi sunt în stare să creeze adevărate conflicte pentru a şi le apăra. De cele mai multe ori au impresia că doar ei au dreptate şi intră în conflict cu oricine se opune. Este momentul în care ei vor să devină independenţi şi îşi manifestă această tendinţă punând sub semnul întrebării sau încălcând regulile stabilite de părinţi sau de adulţi în general. Adolescentul se opune chiar şi regulilor simple dacă le consideră absurde şi ipocrite. Implică-i şi pe copii atunci când stabileşti regulile din casă. Atunci sunt mai multe şanse ca ei să le respecte. Stabiliţi reguli clare, rezonabile, acceptate de toţi membrii familiei. Pentru fiecare regulă, stabiliţi şi o recompensă, respectiv o sancţiune pentru ca ei să ştie ce primesc dacă o respectă şi ce îi aşteaptă dacă o încalcă.
Pentru a-l determina pe adolescent să facă ceva anume, trebuie ca acel lucru să devină o problemă a lui, adică să se interpună în calea a ceva ce-şi doreşte. De exemplu, pentru a-l face să spele vasele, poţi să-l condiţionezi spunându-i că nu va ieşi în oraş până nu le va spăla. Ajungeţi la un compromis dacă este nevoie.
De multe ori, părinţii, simţindu-se depăşiţi de problemele apărute în relaţia cu copilul lor adolescent, devin rigizi, critici, foarte suspicioşi, întărind astfel rezistenţa şi opoziţia din partea copilului. Alteori, descurajaţi, nu se mai implică şi încearcă să ignore comportamentul copilului. Se pare că cea mai bună soluţie se află undeva la mijloc. Să ştii să te impui atunci când e nevoie, dar în acelaşi timp să fii flexibil şi să-l înţelegi pentru a coopera mai uşor cu el. Adolescentul are nevoie atât de acceptare, cât şi de corecţie, iar sursa acestora trebuie să fie părinţii.
Rolul părinţilor este esenţial!
Fii un exemplu pentru copilul tău. Arată-i cum să se poarte. Fii tu aşa cum ai vrea să fie el. Chiar dacă vrea să devină mai independent, tu rămâi un model pentru el. Dacă nu vrei să-l auzi înjurând, nu înjura nici tu, iar dacă nu vrei să devină violent, nu folosi nici tu violenţa.
Ca părinte, trebuie să oferi sprijin, confort, acceptare. De aceea este important să creezi o relaţie deschisă, de prietenie cu copilul tău. Pentru a-l face să aibă încredere în tine şi pentru a-l încuraja să ţi se destăinuie, ascultă-l cu atenţie, încearcă să-l înţelegi şi nu te grăbi să-l critici sau să-l acuzi.
Încearcă să vezi şi părţile bune şi nu te lăsa copleşit de aspectele negative. Ia iniţiativă şi contribuie la alimentarea relaţiei cu sentimente plăcute. Petreceţi mai mult timp împreună, distraţi-vă, râdeţi, jucaţi-vă.