Cum luptăm împotriva corupţiei?

Una dintre cele mai grave aspecte legate de îmbogăţirile ilicite este faptul că, de multe ori, aceasta afectează o mare parte a clasei politice, a administraţiei ţării. Din punct de vedere criminologic, corupţia clasei politice poate altera moral alţi cetăţeni, proiecţia corupţiei putând genera chiar anomie, deoarece dispreţul faţă de lege al conducătorilor se poate transforma într-un dispreţ de lege generalizat.

Ce reprezintă corupţia?
Corupţia nu este calificată drept o infracţiune determinată, ci poate fi definită ca orice acţiune sau inacţiune a celor având puterea publică, prin care se creează un abuz, cu scopul de a se obţine anumite avantaje sau beneficii, care pot fi pecuniare sau de altă natură. Corupţia reprezintă, deci, un ansamblu de activităţi ilegale, săvârşite de persoanele ce slujesc interesul public.

Având în vedere definiţia mult prea generală a corupţiei, în doctrină s-a conturat clasificarea corupţiei în marea corupţie şi mica corupţie.

Astfel, conceptul de mare corupţie se referă la demnitarii sau funcţionarii publici de rang înalt, fenomenul afectând întregul stat, iar cel de mică corupţie, dimpotrivă, priveşte faptele celorlalţi funcţionari.

Cum se poate lupta contra corupţiei
Împotriva corupţiei se poate lupta prin lege, referindu-mă, deci la crearea cadrului legal necesar şi prin aplicarea legii faţă de toţi, fără excepţie. Nu în ultimul rând, este necesară existenţa şi a unor mecanisme de aplicare a legii, incoruptibile.

În primul rând corupţia este un fenomen existent nu doar în România, ci şi la nivel mondial. Astfel combaterea corupţiei, fiind o problemă internaţională, a generat elaborarea unei multitudini de acte normative internaţionale.

Unul dintre aceste ate normative îl reprezintă Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003. România a ratificat acest tratat prin Legea Nr. 365/ 15 septembrie 2004.

Principial, ca eveniment iniţiat prin Convenţie, pe data de 9 decembrie se sărbătoreşte
Ziua Internaţională Anticorupţie.

Aşa cum se arată chiar în Art. 1, Convenţia are ca obiect:
a) promovarea şi consolidarea măsurilor în scopul prevenirii şi combaterii corupţiei în modul
cel mai eficient;
b) promovarea, înlesnirea şi sprijinul cooperării internaţionale şi asistenţei tehnice în scopul
prevenirii corupţiei şi al luptei împotriva acesteia, inclusiv recuperarea de bunuri;
c) promovarea integrităţii, responsabilităţii şi bunei gestiuni a afacerilor publice şi a bunurilor
publice
Ca parte semnatară a Convenţiei, România va trebui să elaboreze un set de politici şi practici de prevenire a corupţiei, viabile, precum şi să se doteze cu un arsenal de instrumente juridice şi instituţionale de natură a lupta cu succes împotriva corupţiei.
Legislaţia internă privind combaterea corupţiei şi eficienţa acesteia
Cu titlu de exemplu, deoarece reglementarea corupţie este un subiect, să spunem, stufos, în Noul Cod penal al României se găseşte un întreg capitol dedicat infracţiunilor de corupţie.

Astfel, acesta reglementează: Art. 289 - Luarea de mită; Art. 290 - Darea de mită; Art. 291 - Traficul de influenţă; Art. 292 - Cumpărarea de influenţă; Art. 293 - Fapte săvârşite de către membrii instanţelor de arbitraj sau în legătură cu aceştia; Art. 294 - Fapte săvârşite de către funcţionari străini sau în legătură cu aceştia. Acest legi prevăd, strict, pedepsirea făptuitorilor.

Ce se întâmplă cu averile dobândite ilicit?
Un instrument legal de luptă împotriva corupţiei, în acord cu Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, este Legea 63/2012 pentru modificarea si completarea Codului penal al României si a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Precum arată şi numele Legii, aceasta modifică Noul Cod penal, introducând, distinct de măsura confiscării speciale a averii, confiscarea extinsă.

Confiscarea extinsă a averii, deşi aplicabilă şi în cazul altor infracţiuni decât cele de corupţie, are un rol important în ceea ce priveşte recuperarea prejudiciilor aduse de faptele de corupţie.

Astfel, confiscarea extinsă se poate dispune dacă:
- valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte şi, dacă este cazul, după momentul săvârşirii infracţiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanţei, depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod licit;
- instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţi infracţionale de natura celor prevăzute la alin. (1).
Aplicarea măsurii privind confiscarea extinsă

Problema în discuţie a fost că măsura confiscării extinse, nefiind retroactivă, nu se poate aplica pentru faptele comise înainte de intrarea în vigoare a legii care a introdus măsura confiscării extinse.

Astfel, Curtea Constituţională, "cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.112 indice 1 alin.(2) lit.a) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care confiscarea extinsă nu se aplică asupra bunurilor dobândite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2012 pentru modificarea şi completarea Codului penal al României şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal", cum se arată în comunicatul Curţii Constituţionale.

Ce instituţii au rolul de a lupta împotriva corupţiei?
Aici, lucrurile sunt cunoscute. Pe de o parte, instituţiile de anchetă, urmărire penală, cum ar fi, de exemplu, Direcţia Naţională Anticorupţie, pe de altă parte, instanţele de judecată, care se află la capătul final de aplicare a legii.

În concluzie, legi şi mecanisme de aplicare a legii există. Sperăm, deci, ca fenomenul corupţiei să fie efectiv combătut, iar România să devină o ţară cu oameni îmbogăţiţi cinstit.

Sursa: Antena Satelor, emisiunea Vrem să Ştii, interviu acordat de avocat Andrei Grigoriu – membru al Baroului Bucureşti, colaborator al publicaţiei on-line avocatnet.ro