Cancerul - moștenire genetică. Între mit și realitate
Cancerul, această boală cruntă pentru care medicina nu a găsit până în prezent un tratament care să-l vindece 100%, reprezintă principala cauză de mortalitate în lume (ucide aproape 8 milioane de oameni anual), iar numărul îmbolnăvirilor ar putea creşte cu 50% în următorii 20 de ani.
26 Octombrie 2015, 05:51
Această maladie necruțătoare se declanșează în urma unor mutații celulare în cadrul procesului de diviziune celulară. În corpul uman, celule mor și sunt înlocuite. Corpul produce celule noi prin copierea celulelor vechi, iar în cursul acestui proces (numit diviziune celulară), se pot produce anumite greșeli în copierea materialului genetic conținut în genele nucleului celulelor. Acest fenomen poartă denumirea de mutație. În cazul în care o mutație nu este corectată, și se produce într-o zonă critică a unei gene, se poate dezvolta cancerul. Șansa ca o singură mutație să determine apariția cancerului este rară, apariția unei celule canceroase fiind efectul producerii unor mutații multiple în cursul vieții unei persoane. Boala apare când celulele încep să se multiplice necontrolat. Dacă au început să crească într-un organ sau ţesut, excrescenţa se numeşte tumoră primară. Uneori, celulele canceroase sunt purtate de sânge în alte părţi ale organismului, determinând complicatii grave, numite metastaze.
Cele mai dureroase cancere sunt cel osos sau metastazele osoase (stadii avansate ale cancerului de prostată, mamar şi pulmonar) şi cancerul sistemului nervos. Dincolo de durerea fizică, maladia are efecte devastatoare asupra pshihicului bolnavului, prin natura fatalistă a prognosticului.
Prognosticul depinde de stadiul bolii (cu cât este mai mic, cu atât pacientul trăieşte mai mult), dar şi de gene (anumite gene grăbesc evoluţia chiar şi în stadiul I). Totuşi, există anumite cancere care evoluează exploziv, indiferent de stadiu: cancerul pulmonar, de pancreas, de stomac şi cel hepatic. În categoria cancerelor care evoluează mai lent, amintim cancerul de prostată, de testicule, la sân şi leucemiile.
Fiind o boală a cărei amploare crește de la o zi la alta, suntem, din păcate, expuși riscului de a întâlni tot mai des, în cercurile sociale în care activăm, persoane care suferă de cancer. Confirmarea acestui diagnostic crunt în cazul rudelor sau a persoanelor apropiate, ne determină să ne întrebăm adesea, dacă nu suntem predispuși, la rândul nostru, la aceeași soartă.
În ultimile decenii s-au dezvoltat teorii elaborate știintific, al căror rezultat afirmă despre cancer că este o moștenire genetică. Conform acestor studii, cancerul poate fi transmis peste trei generații, toate tipurile de cancer având o componentă ereditară.
Aceste modificări ale celulelor care determină apariția tumorilor canceroase, au cauze genetice în proporţie de 50%, susțin studiile. Istoricul familial creşte riscul cu maximum 15%, existând predispozitii genetice diferite, de la caz la caz. Astfel, pentru cancerul la sân şi ovarian moștenirea genetică are o pondere de 10-15%, iar pentru cel de colon, de 5%.
Pe de altă parte, s-a dovedit că de fapt, tot obiceiurile alimentare nesănătoase din familie sau anumite zone, perpetuează transmiterea bolii, reprezentând principalii factori de risc, la următoarele generaţii. Dacă generațiile predispuse genetic la dezvoltarea cancerului au schimbat obiceiurile de consum, nu au făcut boala. Mai mult de o treime din cancere pot fi prevenite prin evitarea factorilor de risc: fumat, obezitate, sedentarism, abuz de alcool, infecţia cu Virusul Papiloma Uman.
Pentru a prevedea riscul apariției cancerului se poate face o testare predictivă, aceasta înseamnă că un test poate prevedea probabilitatea ca un anumit individ să dezvolte o formă de cancer în cursul vieții. Nici un test genetic însă nu poate stabili cu certitudine de 100% dacă o persoană va dezvolta o formă de cancer în cursul vieții, dar poate indica dacă o persoană prezintă un risc mai mare de a dezvolta o formă de cancer.
Cum asupra factorilor genetici nu putem interveni, tot ceea ce putem face pentru a preveni acest diagnostic, care în cele mai multe cazuri devine fatalist, este să evităm factorii de risc și să adoptăm un regim de viață sănătos, ferit de excese alimentare și de factori psihici agravanți, cum ar fi depresia, supărarea, angoasa.