Tot ce trebuie să ştii despre cancerul pulmonar
Cancerul bronho-pulmonar este cea mai frecventă formă de cancer și înregistrează anual cea mai mare rată a mortalității, datorată în general diagnosticării tardive a tumorii, deoarece evoluează o perioadă mare de timp fără simptome. Predomină la bărbați și este pe locul II la femei, după cancerul de sân.
13 Octombrie 2016, 08:35
Neoplasmul bronho-pulmonar are un grad mare de invazivitate datorită vascularizației sangvine si limfatice bogate, fapt care permite celulelor canceroase să migreze către organele învecinate încă din stadiile incipiente. Metastazele se localizează cel mai frecvent la nivel osos, hepatic, cerebral și al măduvei osoase.
Se cunosc două tipuri clinice, biologice și terapeutice diferite:
Cancerul pulmonar fără celule mici
Cancerul pulmonar cu celule mici
Cauze:
Fumatul (în 90 % din cazuri)
Expunerea la substanțe toxice (azbest, uraniu, radon)
Afecțiuni pulmonare frecvente tratate necorespunzător
Boli cronice pulmonare
Poluarea accentuată
Cancerul pulmonar fără celule mici
Reprezintă 75 – 80 % dintre carcinoamele pulmonare și cuprinde trei tipuri histopatologice: carcinomul scuamos (epidermoid), adenocarcinomul, carcinomul cu celule mari (nediferențiat).
Simptomele și semnele legate de creșterea tumorală locală sunt: tuse, hemoptizie (eliminarea de sânge prin expectorație), dispnee (dificultăți la respirație), stridor (respirație șuierătoare prin obstrucție laringiană), wheezing (șuierat la respirație determinat de obstrucție bronșică). Extensia regională poate fi indicată prin: disfonie (răgușeală), disfagie (dificultăți la înghițire), dificultăți de respirație, pareză de nerv frenic, pleurezie (lichid între foițele pleurale), sindrom de compresie a venei cave superioare. În cazul diseminării metastatice apar dureri osoase, fracturi pe os patologic, hepatomegalie (ficat mărit), icter (colorația galbenă a pielii și mucoaselor), deficite motorii sau senzoriale, cefalee (dureri de cap).
Tulburările apărute pe fondul acțiunii substanțelor eliberate de celulele canceroase poartă denumirea de sindroame paraneoplazice și includ: hipocratismul digital (unghii bombate și îngroșarea vârfurilor degetelor din cauza unui aport insuficient de oxigen în organism), hipercalcemie (creșterea calciului în sânge), creșterea coagulabilității sângelui, sindrom miastenic.
Pentru stabilirea diagnosticului, pe lângă istoricul bolii și examenul clinic, se recurge la o serie de investigații: radiografie toracică, examen computer tomograf toracic și abdominal, examen neurologic (dacă există simptome sugestive), imagistică cerebrală (CT, RMN de craniu), scintigramă osoasă (în context de dureri osoase, creșterea fosfatazei alcaline sau calciului seric). Se efectuează de asemenea bronhoscopie, mediastinoscopie cu biopsie ganglionară, biopsie pleurală, examenul anatomopatologic și evaluarea funcției pulmonare. Markerii tumorali sunt nespecifici.
Prognosticul este favorabil în stadiile inițiale rezecabile (în care tumora poate fi operată). Factori care indică un prognostic nefavorabil implică invazia vasculară, dimensiunile mari ale tumorii, multiple metastaze ganglionare, prezența simptomelor pulmonare, precum și o scădere marcată în greutate și anemie.
Tratamentul în medicina alopată
Tratamentul loco-regional poate fi chirurgical, cu practicarea rezecției complete (15-20 % din cauri) sau excizia unui lob pulmonar (lobectomie), iar in stadiile inoperabile se apelează la radioterapie toracică. Aceasta poate fi utilizată și postoperator, după o intervenție chirurgicală radicală, în scopul creșterii supraviețuirii. Dacă este asociată chimioterapiei în formele locale avansate, contribuie în mare măsură la ameliorarea supraviețuirii.
Tratamentul sistemic este reprezentat de chimioterapie. Aceasta se bazează pe săruri de platină (ex. cisplatin), la care se asociază și alt citostatic (ex. gemcitabină, vinorelbină, taxani) pentru a determina rezultate mai bune. Se administrează maxim 6 cure de dublă asociere. Există regimuri mai noi (ex. paclitaxel și gemcitabină) care nu includ cisplatin, având toleranță mai bună și rezultate asemănătoare. Asocierile de trei chimioterapice nu au dovedit un beneficiu în plus față de dublete. Chimioterapia poate fi folosită și ca adjuvant după rezecțiile chirurgicale, în stadiile II și III A.
Tratamentul simptomatic include antiemetice, antialgice și anxiolitice.
Cancerul pulmonar cu celule mici
Reprezintă 20 – 25 % din formele de cancer bronho-pulmonar. Semnele și simptomele date de prezența tumorii primare și extensiei locale includ tuse, dispnee, wheezing, hemoptizie, disfonie, disfagie. Cele legate de metastazele la distanță cuprind: cefalee, tulburări vizuale și de echilibru; metastazele hepatice determină creșterea enzimelor hepatice, invazia medulară conduce la anemie, leucopenie (scăderea numărului globulelor albe din sânge), trombocitopenie (scăderea numărului de trombocite). Se asociază scădere importantă în greutate și lipsa poftei de mâncare.
Un procent mare de pacienți (75 %) prezintă metastaze la momentul diagnosticării. Cele mai frecvente sedii de metastazare sunt: osul, ficatul, sistemul nervos central si măduva osoasă.
Anamneza și examenul clinic sunt completate de radiografia toracică, examenul computer tomograf toraco-abdominal, bronhoscopie, efectuarea unor analize de sânge, evaluarea funcțiilor hepatică și renală.
Este cunoscut faptul că în cazul cancerului pulmonar cu celule mici există o tendință de metastazare rapidă. Se clasifică în formă localizată (40 %) și formă extinsă (60 %). Boala localizată se limitează la un hemitorace și poate afecta și ganglionii regionali. În boala extinsă tumora depășește regiunea supraclviculară, afectează inclusiv ganglioni la distanță și determină metastaze în creier, os și măduvă osoasă.
Evoluția clinică este rapidă, simptomele apar brusc și metastazele se dezvoltă repede.
Tratamentul în medicina alopată
..................