-

Salvia... planta care te „salvează de 1000 de boli”

Salvia a fost numită de romani „planta celor 1.000 de virtuţi terapeutice". De altfel, denumirea speciei derivă de la cuvântul latin „salvare" (a salva, a vindeca), având multiple întrebuinţări terapeutice.

Această plantă considerată „iarba sfântă" la greci, şi „simbolul sănătăţii" la orientali, a devenit un medicament universal care vindeca toate bolile umane.

În Roma Antică exista chiar o expresie care întărea puterile miraculoase ale salviei: „Cum să moară omul, că doar avea salvie în gradină!".

Într-o carte foarte veche se arată că proprietăţile vindecătoare ale acestei plante se trag de la Fecioara Maria, care, fugind cu pruncul Iisus în braţe, fiind urmarită de soldaţii regelui Irod, a rugat florile de pe câmp să o ascundă. Şi prima plantă care i-a sărit în ajutor a fost salvia. Atunci, Maica Domnului a spus: „De azi înainte şi până în veci tu vei fi floarea preferată a oamenilor. Îţi dau puterea să vindeci pe om de toate bolile şi să-l salvezi de la moarte, aşa cum ai făcut tu pentru mine!".

De atunci, salvia înfloreşte în fiecare an pentru salvarea şi ajutorarea oamenilor, fiind ocrotită de mâinile Sfintei Fecioare.

În Evul Mediu, salvia a avut un rol deosebit atât în medicină, cât şi în arta culinară. Din acest motiv, preotul Konrad von Megenberg considera salvia drept „hrana zeilor".

Puţine plante sintetizează în frunze o diversitate atât de mare de compuşi organici cu însuşiri bioactive aşa cum se constată la salvie. În primul rând mirosul plăcut, aromatic, specific odorant, camforaceu, lemnos si ierbaceu, precum si gustul condimentat, puţin amărui, derivă dintr-un ulei eteric complex (0,4% în frunze proaspete şi 1-2,5% în frunze uscate).

În afara uleiului eteric, frunzele conţin şi alţi compuşi organici care diversifică şi măresc valoarea terapeutică. Dacă în Antichitate se constatau efectele vindicative ale salviei numai pe baza experienţei, în prezent, prin analizele biochimice efectuate ne explicăm modul de acţionare a acestei plante în prevenirea şi combaterea multor afecţiuni maladive, fapt respectat de atâtea secole în medicina tradiţională la majoritatea popoarelor din Europa.

Proprietățile salviei

Salvia este bogată în vitamina A, fier, calciu şi potasiu. Ajută la prevenirea luxațiilor, inflamațiilor, ulcerelor şi hemoragiilor. De asemenea, salvia întăreşte sistemul nervos.

Această plantă minune conține şi numeroase uleiuri volatile, dar şi acizi fenolici care acționează ca antioxidanți. Salvia este o sursă excelentă de vitamina K.

În tratamente externe, salvia are efecte cicatrizante, antiseptice, emoliente şi calmante.

Salvia îmbunătățeşte și stimulează memoria și este excelentă pentru copii. Datorită conținutului important de vitamina A și calciu, salvia este extrem de importantă pentru creșterea și dezvoltarea corespunzătoare a dinților, oaselor și pielii.

Substanțele cicatrizante din salvie sunt folosite în industria cosmetică pentru creme și loțiuni. Ceaiul de salvie este benefic în tratarea febrei, răcelilor și durerilor de cap.

Salvia este folosită, de asemenea, pentru condimentarea a numeroase preparate culinare. Aceasta oferă mâncărurilor o aromă specială.

Cultivarea salviei
În România, salvia găseşte condiţii bune de cultură, îndeosebi în judeţele din sudul ţării, mai ales pe terenuri pietroase şi calcaroase, expuse la soare, unde îşi menţine foarte bine coloritul frunzelor şi parfumul.

Frunzele argintii sau alb-cenuşii, păroase, se recoltează la începutul înfloririi şi apoi de încă 2-3 ori în decursul verii şi toamnei, pe timp însorit.

Se usucă în poduri, şoproane şi în camere bine aerisite, în locuri umbrite pentru a nu pierde din uleiul eteric, uşor volatilizabil.

Foto: Pixabay