Iată patru profesii care ajută oamenii mult mai târziu, şi uneori deloc, să se confrunte cu demenţa şi cu afectarea funcţiei cognitive în general.
Avocat - Specialiştii în domeniul dreptului nu se ocupă doar de documente, ci şi lucrează activ cu oamenii, efectuează operaţiuni analitice serioase, ceea ce îi ajută pe reprezentanţii acestei profesii să lucreze cât timp au putere fizică. Oamenii de ştiinţă susţin că profesiile complexe, care necesită concentrare maximă şi rezolvarea unei varietăţi de sarcini, menţin tonusul creierului mult mai mult timp, nepermiţând încetinirea multor procese chimice.
Chirurg - Una dintre cele mai solicitante profesii, care necesită nu numai cunoştinţe excepţionale, ci şi un talent şi o rezistenţă deosebită. Adesea, chirurgul trebuie să ia decizii nestandard de care depinde viaţa pacientului. Cu cât sarcinile pe care creierul trebuie să le îndeplinească sunt mai complexe, cu atât este mai puţin probabil ca demenţa să afecteze un membru al acestei profesii, dar alţi factori precum ereditatea nu ar trebui excluşi.
Arhitect - O altă meserie care necesită dăruire maximă. Deloc surprinzător, profesia de arhitect necesită cunoştinţe şi abilităţi complexe. Pe lângă faptul că ia în considerare proiectul de la început până la sfârşit, până la ultimul detaliu, arhitectul trebuie să aibă capacitatea de a convinge. Există mulţi arhitecţi care îşi dedică întreaga viaţă profesiei lor, iar vârsta este rareori un obstacol în a face ceea ce le place.
Traducător - Traducătorii profesionişti sunt adesea persoane care nu sunt deloc expuse riscului de demenţă şi foarte rar se confruntă cu probleme cognitive. Interpretarea simultană este cel mai dificil tip de traducere, care necesită talent şi individualitate deosebite şi obligă literalmente creierul să lucreze la limită. Majoritatea traducătorilor buni preferă interpretarea sau traducerea clasică, fără a îngreuna creierul la fel de mult ca traducerea simultană şi îl menţine în permanenţă în alertă.
RADOR
Foto: Pixabay