Merele apar în multe tradiții religioase, mitologii și basme ca fructul interzis. Astfel, legenda ne vorbește și de faptele de vitejie ale lui Hercule care reușește să fure merele de aur din Grădina Hesperidelor, păzite de Ladon, balaurul uriaș cu o sută de capete. Și nu trebuie să uităm că la greci merele de aur simbolizau erotismul și erau dătătoare de viață veșnică și de tinerețe.
Dar mărul va marca la nivelul legendei și eliberarea Elveției de Habsburgi, acum mai bine de 700 ani, atunci când Wilhelm Tell a doborât cu o săgeată, cu o mână sigură, mărul așezat pe capul fiului său. Mărul nu lipsește însă nici din mitologia nordică, în secolul al XIII-lea, zeița Iounn, fiind portretizată în scrierile islandezului Snorri Sturluson ca furnizoarea de mere a zeilor.
Miza: tinerețea și frumusețea veșnică. Dar mărul este și un fruct al înțelepciunii. S-a crezut într-o vreme că într-un măr tăiat în două, alveolele cu semințe desenează o stea în cinci colțuri, pentagramă, care simbolizează înțelepciunea, mărul reprezentând astfel cheia care deschide porțile științei. Și să nu uităm că acel simplu măr ce a căzut din copac, acum aproape 330 de ani, avea să-l inspire pe Newton să descifreze, după cum spunea el, legile sub care Dumnezeu a așezat lumea.
În ținuturile noastre, din legendele geților, s-a păstrat timp de 2.000 de ani sintagma Aur Mara, iar în colinde, balade și basme se întâlnesc frecvent merele de aur atât de râvnite pentru prelungirea vieții. Și merele chiar ne pot prelungi viață. În trecut, se spunea că este mare păcat să tai un măr dacă nu pui altul în loc, iar mărul ce creștea lângă drum era considerat un arbore sfânt, întrucât dă umbră călătorilor, iar fructele sunt mâncate de cei însetați din drum.