O floare născută din sacrificiu
Zambila, această minunată floare a primăverii, se numește în latină Hyacinthus orientalis. În limba română, denumirea a venit pe filiera turcă, din sumbul. În română i se mai spunea, odinioară, iacint. Numele îi vine de la un erou din mitologia greacă, Hyakinthos. Acesta era un foarte frumos prinț spartan, un tânăr deosebit. El era iubit atât de către Apollo, zeul soarelui și al artelor, cât și de Zephyr, vântul de apus, zeul vestului. Când Apollo l-a învățat meșteșugul aruncării discului, Zephyr a devenit gelos și, suflând, a făcut ca discul să vină înapoi, omorându-l pe tânăr. Îndurerat, marele Apollo nu a dorit să i-l lase pe tânăr lui Hades, ci a preferat să facă din sângele său niște flori deosebite, zambilele. Pe petalele acestora a fost înscris cuvântul ai, din expresia Ai, alaș!, ca semn al durerii profunde a lui Apollo, care să danuiasca etern în amintirea oamenilor. Într-adevăr, petalele zambilelor au unele mici pete întunecate care ar putea fi interpretate cu literele a și i din alfabetul grecesc. Poetul latin Ovidiu spunea, mai târziu, că lacrimile lui Apollo au fost cele care au marcat petalele acestor flori cu cuvântul ai.
Originea prințului Hyakinthos nu este foarte clară. Potrivit diferitelor surse, el era fie fiul lui Clio și al regelui Pieros, fie al lui Oebalus, regele Spartei, fie al lui Amyclas, regele Spartei, părintele poporului Amyclae, care locuia în această cetate. Locuitorii Thessaliei aveau o versiune proprie a mitului lui Hyakinthos, pe care îl numeau și Hymenaios, ceea ce înseamnă din imnuri. La fel ca nimfa Daphne, echivalenta sa feminină, Hyakinthos din nord era asociat cu Valea Tempe, pe râul Pineios, sediul cultic al lui Apollo. Tatăl său ar fi fost regele Magnes (sau Magnesia) sau Pieros din Pieria (cele două regiuni care mărginesc valea). Chiar și spartanii se pare că cunoșteau această tradiție, căci ei îl descriau pe Hyakinthos că fiind fiul prințesei lapite Diomede din Thessalia. După opinia lui Parthenius, nimfa Daphne, marea dragoste a lui Apollo, era fiica lui Amyclas, prin urmare sora vitregă a lui Hyakinthos.
Cultul lui Hyakinthos este vechi, datând din epoca miceniană și fiind localizat în Amyclae, în sud-vestul Spartei. Acolo i-a fost ridicat un sanctuar, lângă mormântul său și la picioarele statuii lui Apollo. Hyankinthos era zeitatea tutelară a principalului festival spartan, Hyacinthia, care se ținea în fiecare vară. Acesta ținea trei zile - prima era zi de doliu pentru erou, iar celelalte două zile celebrau renașterea eroului ca Apollo Hayakinthios, căci unele mituri locale îl identifică pe Hyakinthos cu Apollo. Deoarece numele acestui erou mitologic are origine preelenica, iar Apollo era, la origine, o zeitate doriană, se consideră că mitul lui Hyakinthos este o metaforă clasică a morții și renașterii naturii, similară mitului lui Adonis. S-a sugerat chiar că Hyakinthos ar fi fost o zeitate preelenica, înlocuită, în urma morții sale, de către Apollo, fapt pentru care cei doi rămân uniți în epitetul Apollon Hyankinthos.
Semnificatii intense
În vechime, datorită originii sale mitologice, zambila devenise cu precădere un simbol al jocurilor sportive. Celebrul poet grec Homer și poetul latin Vergiliu au lăudat parfumul unic al zambilei în creațiile lor. Simbolizând sportul și joaca în limbajul florilor, zambila reprezintă în același timp îndrăzneală, grabă și mândria. Într-un alt registru, ea înseamnă însă constanta, continuitatea și fidelitatea în cuplu. Astăzi, zambila este percepută mai ales ca o floare a dragostei și a iubirii. De ziua îndrăgostiților, iubiții își oferă, pe lângă alte flori, zambile. Solitară sau în combinație cu alte flori, zambila poartă un mesaj de dragoste. Zambila albastră exprimă sinceritatea, zambila roz, joaca și bucuria renașterii naturii, iar zambila albă, drăgălașenia și inocența copilăriei. Zambila violet înseamnă scuze și iertare, iar zambila galbenă este un semn al geloziei. Însă zambila semnifică, în general, și calități precum bunătatea, tandrețea și amabilitatea.