Este vorba despre medicul, savantul Ioan Cantacuzino. Ajunsese la faima mondială, în ochii publicului, numele său însemna Institutul de seruri și vaccinuri, destule molime sfârșiseră sub înțepătura vaccinurilor ieșite pe poarta institutului de pe cheiul Dâmboviței.
Când regele a dorit un guvern de tehnicieni, în 1932, savantul și-a lăsat microscopul și s-a alăturat guvernului Nicolae Iorga, își urmărea visul de înfiinațre a unei rețele sanitare pentru întreaga țară.
Dar, precum întotdeauna, omul și lucrările sale se află sub talpa vremurilor, în întreaga lume s-a instalat marea criză financiară și fondurile ministerului său au fost reduse cu 500 milioane de lei. Nu s-a mai simțit îndreptățit a se bucura de alegerea sa drept membru corespondent al Institutului Franței.
Venit a protesta la cabinetul primului-ministru – nu mai ajungeau banii nici pentru activitatea institutului de vaccinuri – a fost lăsat în așteptare, în anticameră, la rând cu ceilalți obișnuiți solicitanți.