La fiece început de an, se desfăşura balul cel mare, Der Hofball, balul Curţii. Celelalte, din timpul anului, se numeau Ball bei Hof, bal de Curte, cu mai puţină etichetă şi strânsoare.
La balul cel mare, apărea întreaga familie imperială, cu arhiduci şi arhiducese, fiecare cu suita sa, dar, vai!, în trena arhiducală, nu puteau fi primiţi decât cei ce puteau dovedi quartiers de noblesse, adicîtelea cel puţin şaisprezece stăbuni de nobleţe, fără amestec de sânge burghez.
Mai erau invitaţi corpul diplomatic, principii bisericii, înalţii demnitari ai Curţii şi Statului cu cel puţin titlul de Hofrat-consilier al Curţii şi, desigur, un număr de ofiţeri de merit din garnizoana Vienei, cu grade de la căpitan în sus.
La orele şapte şi jumătate fix, se intra în palat, corpul diplomatic prin curtea de la Ballplaty, ceilalţi prin portalul de la Sankt-Michael-Platy. Burghezia Vienei admira mândră strălucirea echipajelor. Curtea Imperială stăpânea cei mai frumoşi cai, fala principelui Kinskz, marele maistru al grajdurilor imperiale.
În palat, toţi diplomaţii se aşezau în strânsă ierarhie, după protocol, în cap era întotdeauna nunţiul papal, iar ceilalţi erau orânduiţi după savante socoteli de înaltă politică.
La orele opt ale serii, nicun minut mai mult sau mai puţin, se deschidea o uşă şi contele Colonievski, maestrul de ceremonii, bătea de trei ori cu toiagul în parhet. Intra Majestatea Sa.
Toată lumea se înclina, cocoanele făceau studiate reverances iar împăratul îşi începea cercul, pornind, întotdeauna, din dreapta, cu nunţiul apostolic.