Acest loc găzduia o comunitate de artizani ce lucrau la construirea şi împodobirea mormintelor faraonilor. Din 1525 până în 1075 î.Hr, mica aşezare a beneficiat de ajutor din partea regilor, care le furnizau gratuit proviziile de bază, cum ar fi carnea, cerealele, legumele.
După câteva decenii, comunitatea a crescut şi a ajuns să aibă conducere proprie şi un comerţ înfloritor. În timpul faraonului Ramses al III-lea (1187-1156 î.Hr), proviziile gratuite de grâne furnizate până atunci de stăpânirea regatului au întârziat să mai sosească.
Printre aceste provizii se numărau însă şi uleiuri de masaj, iar lucrătorii, care considerau aceste balsamuri şi loţiuni esenţiale pentru sănătatea şi randamentul lor, au încetat lucrul.
Uleiurile şi grăsimile animale le protejau egiptenilor pielea de căldura extremă şi de soarele puternic din Delta Nilului, ajutând de asemenea la calmarea durerilor musculare. Angajatorii le ofereau lucrătorilor pe lângă salariul plătit. Aceste unguente aromatizate făceau parte din regimul de viaţă al oricărui bărbat.
Mai mult decât atât, un egiptean din înalta societate petrecea destul de mult timp pentru a-şi creiona ochii înainte de a ieşi din casă, indiferent dacă mergea la lucru sau la o petrecere. Aşa cum vedem în reprezentările faraonului Tutankamon, în perioada noului regat se folosea tuş negru pentru a da o formă alungită ochilor.
În vechiul regat, culoarea folosită era verde smarald şi era obţinută din malachit (carbonat natural de cupru). Linia era trasată cu o bucăţică de os sau de lemn şlefuit.
Această afinitate a egiptenilor pentru cosmetice nu ţinea doar de vanitate. Bărbaţii, femeile şi copiii practicau, în aceeaşi măsură, o igienă personală strictă dictată de climă, religie şi ierarhie socială.
Frescele care împodobesc pasajele interioare dintre mormintele din Valea Regilor cuprind scene din viaţa de zi cu zi a vechilor egipteni, dar şi din viaţa de apoi.
Citeste continuarea pe rador.ro