-

Camioane româneşti care au făcut istorie

Nicolae Ceauşescu a vrut ca inginerii români să-i facă un camion-gigant care să poată duce în benă o încărcătură de 120 de tone la un singur transport.

După zece ani de proiectare, în ’88 era omologat "monstrul" DAC 120 DE cu diametrul roţilor de 3,2 metri, lat cât şoseaua, ce cântărea 90 de tone cu bena goală şi a cărui înălţime de 5,4 metri ajungea până la demarcaţia dintre etajele unu şi doi ale unui bloc.

Propulsia electrică dezvoltată la Electroputere Craiova utiliza o tehnologie similară cu cea întâlnită azi la maşinile Toyota Prius, având amplasate în roţile de pe puntea spate două motoare electrice ce dezvoltau 520 de cai putere fiecare, care îi permiteau camionului să ruleze cu 70 km/h gol şi cu 55 km/h încărcat.

Prin circuitele electrice ale supercamionului curgeau curenţi de 1.200 volţi debitaţi de un generator diesel-electric alimentat de la două rezervoare de 1.600 litri fiecare.

Cu tancurile de motorină pline, camionul putea rula 24 de ore din 24 timp de o săptămână. Servodirecţia, servofrâna hidraulică, aerul condiţionat şi scaunul cu amortizor care echipau supercamionul erau importate din Occident.

Pneuri speciale Michelin

Numai pneurile marca Michelin costau 10.000 de dolari bucata, îşi aminteşte inginerul Adrian Novac, unul dintre proiectanţii "monstrului". Erau pneuri speciale, fără cameră, care trebuiau să ţină cel puţin unul-doi ani de rulaj pe drumuri de carieră.

Un astfel de cauciuc n-avea voie să se spargă decât dacă vreun buldoexcavator intra accidental cu cupa în el. Umflatul unei singure roţi de 3,2 metri în diametru dura o jumătate de oră cu o instalaţie de debit mare, presiunea aerului din interiorul pneului era de aproape 10 atmosfere.

Citeste continuarea pe rador.ro