-

Ananasul – obiect de lux, închiriat cu ora pentru petreceri

Ananasul este astăzi un fruct devenit banal, prezent în toate colţurile lumii, dar între secolele 16 şi 18 avea o valoare comercială atât de mare încât deseori era afişat ca o adevărată operă de artă.

Nu se poate estima exact preţul de atunci al unui fruct în monedele moderne, dar, cu aproximaţie, se presupune că un ananas ajungea să coste şi 10.000 de dolari, în funcţie de sezon şi de calitate.

Descoperit de europeni pe Insula Guadeloupe în noiembrie 1493, în timpul celei de-a doua expediţii a lui Cristofor Columb în Caraibe, ananasul a devenit o atracţie şi s-a încercat cultivarea lui pe bătrânul continent, iniţial fără prea mare succes.

Fructul în sine era originar din America de Sud, unde fusese cultivat cu secole înainte de „descoperirea” lui de către Columb.

Casele regale europene, care adorau dulceaţa şi aroma sa deosebită, au cheltuit sume serioase pentru a-l cultiva, dar în ciuda eforturilor, singura soluţie de a-l avea la calitatea dorită era importul din teritoriile exotice. Chiar şi aşa, vasele erau mult prea lente la acea vreme pentru a se putea preveni alterarea fructelor până ajungeau la destinaţie.

Aşadar, era nevoie de cele mai rapide vapoare şi de condiţii meteo prielnice pentru ca ananasul importat să ajungă în stare bună în Europa. În consecinţă, cei care îşi permiteau să mănânce un ananas bun erau doar regii şi cei putred de bogaţi.

De-abia după două secole, accesul la acest fruct exotic a fost posibil şi pentru alte categorii sociale.

Olandezii au fost cei care au reuşit să cultive cu succes ananasul în Europa la sfârşitul secolului 17. Nu se cunoaşte exact cine a fost primul fermier care a obţinut ananas într-un climat non-tropical, dar o femeie pe nume Agnes Block este creditată astăzi cu acest merit.

Metoda cea mai productivă îi aparţine însă unui negustor de textile din Olanda pe nume Pieter de la Court, care a folosit nişte camere încălzite, cu atmosferă umedă. Folosirea focului cu lemne pentru acest lucru se dovedise o treabă riscantă şi anevoioasă, de multe ori producându-se incendii.

Dar succesul său a determinat şi alţi europeni să încerce metoda iar nobilii englezi, de exemplu, îşi trimiteau grădinarii în Olanda pentru a învăţa tehnicile de cultivare, la preţuri deloc neglijabile. Şi asta pentru că olandezii deţineau la acea vreme monopolul comerţului în Caraibe, iar bogătaşii din regat puteau aduce numeroase soiuri de ananas cu care să experimenteze.

Vremea rece din Anglia, însă, de notorietate de altfel, a fost o piedică serioasă pentru cultivarea acestui fruct. Un anume John Rose este adesea, în mod eronat, considerat primul grădinar care a cultivat fructul în Anglia, din cauza unui tablou din 1675 în care apare alături de Regele Charles II cu un ananas copt.

Citeste continuarea pe rador.ro