În toridele zile ale lui august 1914, oraşele au fost inundate de o ploaie de trandafiri, panglici şi batiste fluturânde pe la geamuri. Convoiul era deschis de câte-un steag agitat uşor, după care urmau băieţii cu uniformele lor bine apretate, iar de pe margine domnişoarele le aruncau, generos, sărutări şi urale. Aceeaşi frenezie cuprinsese, ca după un tipar, şi Londra, şi Parisul, şi Berlinul, şi Viena, şi alte oraşe şi orăşele din Europa. Era un festival generalizat.
În câmpul muncii, de nevoie
Pe 28 iulie 1914 a izbucnit Marele Război. Un război despre care nu se ştia, atunci, cât de mare va fi, ba chiar se credea că va fi unul rapid. Bărbaţii plecaseră pe câmpul de luptă, lăsând casele, grădinile, fabricile şi magazinele, totul, pe mâna femeilor rămase pe frontul naţional.
Aşa s-a făcut că femeile nu au mai fost legate numai de spaţiul domestic, ci au fost nevoite să preia frâiele întregii economii de război. Au intrat în fabrici de obuze şi armament, au învăţat să conducă tramvaie sau să sudeze metal, au devenit factori poştali şi s-au alăturat echipelor de patrulă ale poliţiei.
Au plecat şi pe câmpul de luptă, fie ca infirmiere, fie ca soldaţi. În Marea Britanie, de pildă, peste un milion de femei au intrat în câmpul muncii între 1914 şi 1918.
Femei în armată
Fiecare stat a avut un număr de femei ce şi-au exprimat dorinţa de a lupta în război. La început, guvernele nu ştiau ce să facă cu entuziasmul acestor graţii. Franţa şi Germania nu aveau voie să formeze armate de femei. Marea Britanie a înfiinţat trupe feminine în Armată, Marină şi Forţa Aeriană, în 1917, anul în care intră pe câmpul de luptă şi femeile americane.
În Rusia, în 1917, au fost înfiinţate batalioane de luptă formate din femei. În Statele Unite, pentru prima dată, 13.000 de femei erau recrutate în armată, intrând în Marină şi în Corpul Infanteriei Marine, iar câteva au devenit membre chiar ale Pazei de Coastă.
De la producerea de armament la legarea rănilor
În Primul Război Mondial, cu excepţia câtorva femei care au devenit soldaţi, majoritatea erau concentrate în activităţi auxiliare războiului. De exemplu, multe erau asistente medicale. Existau cel puţin 100.000 de asistente medicale active în Marea Britanie şi în SUA, iar pe câmpul de luptă existau peste 20.000.
În Canada, lucrau pe câmpul de luptă sau în spatele frontului, 3.141 de asistente.
Femeile umpleau şi obuzele cu TNT. În Marea Britanie, 400 de femei au murit în timpul războiului din cauza intoxicaţiei cu TNT. Într-o scrisoare către un prieten american, o doamnă, Hamm Fred Ward, vorbeşte despre fabricile de explozibil în care lucrau femeile în 1916: „10 ore şi jumătate de muncă pe zi, sau chiar 12 ore, şapte zile pe săptămână.”
Multe femei au intrat pe câmpul minat al militarilor. În 1917, în Dodgeville Nottinghamshire, în fabrica de muniţie, muncitoarele lucrau la producţia de obuze de artilerie. În iulie 1918, a avut loc o explozie la fabrică, soldată cu 134 de morţi şi 250 de răniţi. De-a lungul războiului, în această fabrică s-au produs 19.359.000 de obuze.
Citeste continuarea pe monitorulbt.ro