„Sunt obosit și vreau să fiu liber să-mi aleg sfârșitul vieții. Nimeni – spune Mario într-un video – nu îmi poate spune că nu mă simt suficient de rău pentru a continua să trăiesc în aceste condiții” și „să mă condamn la o viață de tortură. Să se lase de-o parte ideologiile, ipocrizia, indiferența, fiecare să își asume responsabilitățile, pentru că este în joc durerea bolnavilor”.
Mario, în vârstă de 43 de ani, este paralizat de la umeri până la picioare de 11 ani din cauza unui accident de mașină. De peste un an, a cerut spitalului local să-i verifice starea de sănătate pentru a putea avea acces legal în Italia la un medicament letal pentru a pune capăt suferinței sale.
Acesta este începutul procedurii prevăzute în aplicarea sentinței Curții Constituționale nr.242/2019, care include condițiile de nepedepsire a ajutorului la sinucidere asistată. După refuzul Autorității Regionale de Sănătate din Marche (ASUR), o primă și o a doua decizie definitivă a Tribunalului din Ancona, două avertismente legale de la ASUR Marche, Mario a obținut în sfârșit avizul Comitetului de Etică, care în urma verificării stării sale de sănătate, printr-un grup de medici specialiști numiți de ASUR Marche, a confirmat că Mario îndeplinește cerințele pentru accesul legal la sinucidere asistată.
Mario, primul pacient care a obținut undă verde pentru sinuciderea asistată medical în Italia, trece printr-un „calvar datorat incompetenței instituționale”, a comentat Marco Cappato, trezorierul Asociației Luca Coscioni.
„După sentința Curții Constituționale, care a legalizat efectiv sinuciderea asistată, niciun pacient nu a mai putut beneficia până acum de aceasta, întrucât Serviciul Național de Sănătate se ascunde în spatele absenței unei legi care să definească procedurile. Mario merge totuși înainte grație instanțelor de judecată, făcând astfel evidentă incompetența instituțiilor. După ce a pus la punct Autoritatea Sanitară Locală, care a refuzat să demareze procesul, acum a venit rândul Comitetului de Etică. Acum lipsește stabilirea procesului de administrare a medicamentului pentru eutanasie”, a afirmat Cappato.
Această „cale chinuitoare se datorează și paraliziei Parlamentului, care încă la trei ani de la solicitarea Curții Constituționale este în imposibilitatea de a vota o lege care să definească procedurile de aplicare a sentinței Curții. Rezultatul acestei vine instituționale este că oameni ca Mario sunt nevoiți să îndure și un calvar judiciar, pe lângă cel fizic și psihologic cauzat de starea lor”.
Cappato continuă: „Este posibil ca decizia Comitetului de Etică să-i permită în curând lui Mario să obțină ceea ce cere de 14 luni. Dar este cert că, pentru a avea reguli clare, care să treacă dincolo de problema asistenței la sinucidere și să reglementeze eutanasia în sens mai larg, va fi necesară intervenția poporului italian, odată cu referendumul care dezincriminează parțial infracțiunea de omor a persoanei consimțitoare”.
Așteptarea lungă pe care a trebuit să o îndure Mario este „foarte gravă. Acum procedăm cu indicații privind autoadministrarea medicamentului” pentru sinucidere asistată, a subliniat Filomena Gallo, avocatul lui Mario și secretar al Asociației Luca Coscioni.
Este „foarte grav că a durat mult, dar în cele din urmă, pentru prima dată în Italia, un comitet de etică a confirmat existența condițiilor de sinucidere asistată pentru o persoană bolnavă”, a concluzionat Gallo, citat de Rador.
Foto: pixabay