5 lucruri pe care nu le ştiaţi despre lumea nevăzută a microbilor
Particule invizibile de praf, polen, cenuși vulcanice, spori de plante sunt adunate de corpul uman atunci când inspiram. Acestea îşi fac loc în organism şi devin chiriaşii noştri microbieni. Microbii sunt forme de viaţă cu care ne "împărţim" corpul cu sau fără voia noastră.
19 Noiembrie 2016, 19:25
Mulţi dintre microbii din aer sunt indispensabili pentru supraviețuire, iar alţii sunt chiar benefici, ajutându-ne să digerăm hrana şi să dirijăm sistemul imunitar. Însă există categorii de microbi care în mod cert dăunează, fiind patogenii care cauzează boli precum tuberculoza sau gripa.
Deşi nu se cunosc foarte multe despre această comunitate de bacterii care trăiesc pe piele, gingii și dinți, în canalul reproductiv și în special în intestine, ştiinţa a trasat câteva coordonate în privinţa microbilor, menite să ajute medicina să cerceteze în continuare dinamica şi efectele lor.
Iată câteva lucruri mai puţin cunoscute despre microbi:
1. Corpul uman adăposteşte de zece ori mai multe bacterii decât celule.
2. Existenţa microbilor a fost descoperită acum 350 de ani, când Antoni van Leeuwenhoek a pus la microscop mostre de apă din iazuri și salivă. În schimb, virusurile – mult mai mici decât bacteriile, dar cu mult mai numeroase, au fost descoperite cu de-abia un secol și ceva în urmă.
3. Majoritatea microbilor aeropurtați călătoresc pe distanțe enorme. Praful din deșerturile Chinei zboară peste Pacific până în America de Nord, apoi spre est până în Europa și ajunge să facă ocolul lumii, împreună cu microbii şi particulele pe care le poartă cu sine.
4. Atmosfera superioară conține și ea microbi, care plutesc până la 36 km deasupra Pământului. La altitudini mai joase, microbii supraviețuiesc și chiar prosperă.
5. Microbii nu sunt simpli locatari ai aerului, ci sunt şi creatorii acestuia. Oxigenul e un produs rezidual al fotosintezei, iar inventarea procesului respectiv, acum circa 2,5 miliarde de ani, o datorăm cianobacteriilor. Ele sunt direct responsabile de până la jumătate din oxigenul generat anual pe planetă, iar la o mare parte din restul contribuie indirect.
