O navă de cercetări ştiinţifice a pornit în căutarea "noului continent" Zealandia

Zealandia, care s-a desprins din super-continentul Gondwana în urmă cu 75 de milioane de ani, acoperă o suprafaţă de 4,9 milioane de kilometri pătraţi, reprezentând echivalentul unei jumătăţi din suprafaţa Canadei.

Aproape 95% din această suprafaţă este acoperită de ape, iar cele două suprafeţe uscate principale ale sale sunt Noua Zeelandă şi Noua Caledonie.

Cercetătorii australieni, neozeelandezi şi neocaledonieni au publicat în februarie, în GSA Today, ziarul publicat de Societatea americană de geologie, un articol ce detaliază motivele pentru care Zealandia, a cărei existenţă a fost evocată încă din 1995, ar trebui să fie considerată un continent.

Potrivit autorilor articolului, Zealandia răspunde celor patru criterii fundamentale care definesc un continent.

Ei citează ridicarea acelei suprafeţe în raport cu zonele înconjurătoare, explicând că marginile sale reprezintă locurile în care câmpiile abisale se întâlnesc cu taluzul continental, la o adâncime cuprinsă între 2.500 şi 4.000 de metri. Punctul culminant al acestui continent ar fi Muntele Cook din Noua Zeelandă, ce are altitudinea de 3.754 de metri.

Savanţii au evocat şi geologia sa proprie, forma sa bine delimitată şi structura şi grosimea scoarţei sale.

Golirea oceanelor

Doar 25 de kilometri separă această structură de continentul australian în partea sa cea mai strâmtă, au dezvăluit oamenii de ştiinţă, unde depresiunea oceanică plonjează până la o adâncime de 3.600 de metri.

Joides Resolution, o navă de cercetări ştiinţifice, folosită la foraje marine, a părăsit vineri portul australian Townsville din statul Queensland pentru a efectua prelevări de materiale cu scopul de a înţelege mai bine evoluţia geologică a zonei în ultimele zeci de milioane de ani.

Rocile şi sedimentele prelevate vor fi studiate la bord. Aceste materiale vor contribui la progresul cunoştiinţelor despre istoria oceanografică a zonei şi despre fenomenele sale climatice şi tectonice.

Jerry Dickens, unul dintre coordonatorii ştiinţifici ai expediţiei, a insistat asupra importanţei pe care acea zonă a lumii o are pentru studiile climatice.

"Pe măsură ce Australia a plutit în derivă spre nord şi Marea Tasmaniei s-a mărit, schemele de circulaţie au fluctuat, la fel şi adâncimile apei din jurul Noii Zeelande", a explicat acest cercetător, profesor la Universitatea Texas.

"Această zonă a avut o influenţă importantă în schimbările globale", a adăugat el.

Neville Exon, cercetător la Universitatea naţională australiană, spune că noua expediţie, care va dura două luni, va oferi informaţii despre schimbările tectonice produse după formarea în urmă cu 53 de milioane de ani a 'Cercului de foc al Pacificului', o zonă cu activitate vulcanică intensă.

Unul dintre principalii autori ai studiului publicat în februarie, Nick Mortimer, a explicat că oamenii de ştiinţă adună de 20 de ani elemente care să ateste existenţa continentului Zealandia.

Însă eforturile lor au fost complicate de faptul că Zealandia este 'înecată' sub ochii lor.

"Dacă am putea să golim oceanele, lanţurile de munţi şi această uriaşă masă continentală ar sări în ochii tuturor", a spus profesorul Mortimer, care spune că îşi doreşte ca Zealandia să apară într-o bună zi "pe hărţi şi în şcoli".

Înainte de a şti cu certitudine dacă Zealandia este într-adevăr un continent, părerile diverg în legătură cu numărul actual al continentelor de pe Terra, care pot să fluctueze - în funcţie de punctele de vedere aduse în discuţie - de la patru la şapte.

Autorii studiului afirmă că Zealandia este al şaptelea continent ca mărime, după Africa, Eurasia, America de Nord, America de Sud, Antarctica şi Australia.

"Interesul ştiinţifice de a clasifica Zealandia ca un continent independent merge dincolo de simpla adăugare a unui nume pe o listă", afirmă ei.

"Faptul că un continent poate fi astfel scufundat, dar nu fragmentat, este util înţelegerii noastre despre coeziunea şi distrugerea scoarţei continentale", au adăugat autorii studiului.

Sursa: AGERPRES