Singurătatea - o stare care îmbolnăvește
Luc de Clapiers afirma că “singurătatea e dieta spiritului, mortală când e prea îndelungată, cu toate că e necesară.”Singurătatea este o stare de spirit negativă, care te pote descentra și te poate aduce la limitele suportabilității. Problema este că singurătatea nu ne afectează doar din punct de vedere social. Efectele acestei stări au un puternic impact psihologic, dar lasă urme adânci şi asupra sănătăţii individului.
29 Noiembrie 2015, 08:39
De cele mai multe ori, pe fondul diferenţelor sociale, de sex, de etnie, în urma abuzurilor, din cauza dizabilităţilor, dar chiar şi a propriilor insecurităţi, oamenii sunt marginalizaţi sau se izolează social, trăind în tăcere suferinţa şi ducând povara singurătăţii. Paradoxal, putem fi singuri chiar şi atunci când suntem înconjuraţi de o mulţime de prieteni, pentru că nu putem găsi acea conexiune cu cei din jurul nostru.
Persoanele cu puţini prieteni și persoanele care au o impresie proastă despre ele sau care au o stimă de sine scăzută suntcele mai expuse pericolului izolării sociale şi singurătăţii. Din păcate, singurătatea predispune la nefericire, angoase și depresii greu de controlat.
Un studiu realizat de psihologul John Cacioppo sugereaza că sentimentul de singurătate ar putea fi strâns legat de factori genetici, iar la aceştia se adaugă şi alte elemente, precum izolarea fizică, divorţul, moartea unei persoane dragi sau chiar schimbarea domiciliului şi părăsirea comunităţii. Un aspect extrem de nefast, este legat de faptul că singurătatea este contagioasă, la fel ca o răceală. Astfel, singuraticii îi molipsesc practic cu sentimentul lor pe cei din jur, de la familie, prieteni şi până la cunoştinţe. Cercetătorii au putut observa că legăturile sociale cu cei singuratici au puterea de a transmite această stare chiar şi în cazul persoanelor care nu suferă de singurătate. În plus, studiul notează că ne simţim singuri aproximativ 48 de zile pe an.
Ceea ce este îngrijorător este că oamenii se pot îmbolnăvi din cauza singurătăţii. Singurătatea se poate „citi” în analiza nivelului hormonilor de stres, dar şi în modul de funcţionare a sistemului imunitar şi cardiovascular. Mulţi singuratici își găsesc, adesea, un refugiu în consumul de alcool şi alimente bogate în grăsimi. În acelaşi timp, ei au tendinţa de a fi mai puţin activi, au un somn mult mai slab calitativ şi sunt mult mai obosiţi pe parcursul zilei. Toate acestea îi fac mult mai expuşi riscului de dezvoltare a bolilor cardiovasculare, alterării funcţiilor cognitive, a memoriei şi a capacităţii de învăţare. Mai mult, singurătatea poate conduce la dezvoltarea unui comportament antisocial, contribuie la creşterea nivelului de stres, dar şi la instalarea stării de depresie, care poate conduce chiar la sinucidere.
Un pas important în efortul de conștientizare și de rezolvare a acestei probleme este să încerci să găseşti în centrul tău lăuntric puterea de a vedea partea bună a singurătății. În viaţă, în moarte sau oriunde ai fi, eşti mereu singur. Însă această singurătate este atât de plină, atât de completă, atât de încărcatã cu toate darurile vieţii, cu toate frumuseţile şi binecuvântările existenţei, încât imediat ce ai gustat din propria ta singurătate, durerea va dispărea. În locul ei se va naşte un ritm nou, de o extraordinară blândeţe, pace, fericire şi binecuvântare.