-

Concediu în inima Transilvaniei

Chiar dacă uneori pare marketing, reclama pe care prințul Charles o face Transilvaniei e bazată pe cruda, dar frumoasa realitate. Prințul Charles a venit, a văzut locurile și nu s-a mai putut despărți de ele. A cumpărat o căsuță, apoi un teren și încă unul, a deschis o pensiune și tot așa, de-acum e unul dintre cei mai mari admiratori și susținători ai Transilvaniei, României, dar mai ales ai acelei zone atât de frumoase, zona cetăților săsești țărănești.

Viscri, biserica albă

Asta înseamnă în dialectul săses viscri, numele localității așezate un pic retras de ruta Brașov-Sighișoara. Cetatea a fost ridicată de țăranii sași stabiliți aici la finele secolului al XII-lea. Coloniștii, săraci, au găsit aici o mică capela din calcar. Din care s-au edificat apoi biserica evanghelică și apoi târgul ferit de rele. Peste secole, aici a găsit prințul Charles colțul de rai. Aici s-au deschis pensiuni. Viscri pare că a stat pe loc. După două zile petrecute aici, începi să te întrebi în ce an, în ce secol ești. Și n-ai mai plecat, așa cum nici prințul nu prea se îndură.

Prejmer, o mie de izvoare

Cea mai veche și solidă fortificație este cea de la Prejmer. Chiar în drumul năvălitorilor, la pasul Buzăului, biseirca teutonilor din Prejmer nu a fost niciodată cucerită. Astăzi, Prejmerul e cunoscut mai degrabă pentru Festivalul Clătitelor și Păstrăvilor Roz, dar localnicii se mândresc mult și cu istoria lor, cele o mie de izvoare fiind folosite pentru păstrăvării. Așezare foarte veche, inițial a slăvilor năvălitori, localitatea a crescut și s-a dezvoltat mai ales datorită cavalerilor teutoni, care în 1211, au primt drepturi asupra teritoriilor de lângă răul Tarlung. Teritorii primite pentru a se așeza și a fi scut la răsărit împotrivă năvălitorilor. Biserică evanghelica, înconjurată de un zid puternic, cu toate acareturile, este cu adevărat o cetate inexpugnabilă, ridicată la 1218.

Citeşte continuarea pe DacicCool.ro

 

Citește și:

Cu Filomela lui Tiștere, în bucătăria Sfântului Nicodim

Casa cu zorele pictate pe zid

„Clopărița”. Femeia care face clopuri faine pentru capete de bărbați

Cum de n-au mâncat câinii „turnurile slăninii” din Ardeal?