Turism de aventură în Europa: România e pe locul 4

Totul se datorează inițiativei unei firme britanice de travel, care a vrut să-și surprindă clienții cu ceva… sălbatic. (Iar la „sălbăticie” stăm bine – și nu mă refer neapărat la infrastructura precară, cât la natura încă lăsată în voia ei, la munții încă – încă! – împăduriți și la satele rămase în Evul de Mijloc al Europei – dar partea asta parcă nu-i întru totul de bine, nu?) Dar voi ajunge și la poziția noastră din top.

Deocamdată să le luăm pe rând – cu rugămintea să-mi permiteți să adaug review-ului din ziarul britanic o destinație similară 100% românească (de-o fi s-o găsesc!).

Turism de aventura – Topul The Guardian

(1) Călărie în Cappadocia

Am văzut Cappadocia din balon (mulțumesc pentru asta Prestige Tour)! Și zău că-i minunată, în zorii zilei, când coloanele falice din Parcul Național Goreme strălucesc trandafiriu, făcându-ți mintea să zburde hai-hui (sic!). Nu m-am dat în lături nici de la o după-amiază de hiking, printre aceleași coloane triumfale, într-o altă expediție cappadociană într-un început timid de primăvară (și mulțumesc pentru asta Biroului de Turism al Turciei din Sofia și Ambasadei Turciei la București, care au făcut tot posibilul să schimbe traseul unui infotrip deja programat, în stațiunile de schi turcești, căci era păcat să ne aflăm la Ercyes și să nu dăm o fugă-n Cappadocia). Dar uite că nu m-am plimbat călare pe tărâmul acesta de-o frumusețe care te lasă cu răsuflarea tăiată… Dar e și ăsta un motiv să mă-ntorc acolo, nu?

Revenind însă la acest top britanic al destinațiilor de turism de aventura, îmi dau seama că e cum nu se poate mai potrivită… aventura aleasă pentru Cappadocia. Și asta fiindcă – și știți deja – Cappadocia înseamnă, în persană, „pământul cailor frumoși”. Iar cappadocienii cresc și acum două rase de munte și foarte frumoase, și foarte îndemânatice la călărit agale, între care una este de… ponei.
Canioanele adânci și stâncile cu forme ciudate sunt perfecte pentru o aventură călare, iar Ride Worldwide – un program de 8 zile călare prin mai multe dintre aceste văi intrate în patrimoniul UNESCO, are ineditul lui.
Traversarea platourilor se face agale, lăsând turistului posibilitatea să contemple și să fotografieze ori să filmeze ceea ce-l emoționează. Traseul include și vizite la principalele situri arheologice – și mă refer aici atât la mănăstirile în piatră, scobite în inima acelor ciudate „ciuperci” de rocă moale, cât și la orașele cu câte 7 niveluri subterane, cum este Kaimaklî. Serile se încheie în stil tradițional, după regula vechilor triburi nomade, în corturi decorate cu kilimuri și covoare, dar există și posibilitatea cazării în pensiuni amenajate în chiar în fostele locuințe rupestre sau în altele moderne, de 4 și 5 stele. Totul depinde de câți bani ai să investești și de cât de intens vrei să trăiești experiența ta de vacanțier/aventurier.

Ce oferă România

Ziceam că v-aș face și o sugestie autohtonă. Chiar până la nivelul acesta de aventură nu vă-ndemn (nici nu știu ce ofertă aș găsi), dar mie mi-au rămas la inimă două locații românești. Domeniul Dracula de la Daneș (cu o plimbare prin satele săsești sau, dimpotrivă, prin pădurile semi-virgine și cu un popas la ferma turistică, pentru muls oile și gustat cașul) sau la centrul de vacanță hipică 7 Cai de la Nămăești (cu cele câteva ceasuri petrecute călare, pe munte – și aici apropierea de Cappadocia o poți face, chiar dacă insignifiantă, prin vizite la două mănăstiri rupestre argeșene, una chiar la Nămăești, cealaltă la Corbii de Piatră).

(2) Călătorii lungi, în Balcani

Pe jos in Balcani. Sau cu bicicleta… Totul e să faci asta pe distanțe lungi, cu rucsacul în spate și, la câte o răscruce, cu harta în mână. Pentru europeni și mai ales pentru vestici s-a lansat traseul Via Dinarica. Măsoară 1000 de kilometri și traversează Alpii dinarici din Slovenia, prin nordul Macedoniei și apoi prin Croația, Bosnia și Herțegovina, prin Serbia și Muntenegru până-n Albania.
Oricare variantă ar fi s-o alegi, pe jos sau pe bicicletă, e clar că ai nevoie de condiție fizică, pretenții subțirele la o cazare de lux și un bagaj ușurel, numai cu strictul necesar. Sunt de folos și ceva cursuri de supraviețuire, în condiții extreme, și o hartă (militară, dacă se poate, că are detalii pentru fiecare ridicătură de pământ din teren).
O bună parte dintre țările din listă, inclusiv pe partea lor montană, le-am traversat și eu. În mașină, pe scaunul din dreapta șoferului… Ce vreau să vă spun este că nu vă pot fi ghid, cu toate că la mers pe jos mă-ncumetam și eu, în prima tinerețe. Dar agenția de turism Green Vision (nu știu despre ea decât ce scrie The Telegraph, că și-ar avea sediul undeva în Balcani) oferă trei variante pentru traseul ăsta greu-greuț:
– Traseul Alb, pe culme
– Traseul Verde, pentru bicicliști
– Traseul Alb, ceva mai ușurel și cu popasuri lungi la plajă, pe coasta dalmată.
Green Vision oferă consultanță și, la cerere, ghizi locali.

Ce oferă România

Traseele de drumeție se parcurg în maniera trekking (pe drum nemarcat, explorând la fiecare pas – și riscând cu măsură) și hiking (urmărind marcajele). Cine se apucă voinicește de treaba asta, cunoaște probabil toate regulile de urmat, de la încălțămintea și îmbrăcămintea adecvată, până la precauțiile pe care trebuie să și le ia cu privire la traseu, cazări, masă și, chiar, tovarăși de drum.

Un traseu similar celui din Balcani, dar în Carpații cei sălbatici și ademenitori s-a făcut și se mai face. Doar că nu la nivel de ofertă turistică integrată (la noi, turism de aventură înseamnă… aventură, nu?). Ceea ce n-ar fi rău. Există însă.......................

Citește continuarea AICI și află toate pozițiile din TOP 10 The Guardian și corespondentul lor în România

Turism de aventura - Topul The Guardian

(1) Călărie în Cappadocia

(2) Călătorii pe distanțe lungi în Balcani

(3) Viața sălbatică, în Spania

(4) România, agale, pe bicicletă

(5) Cu caiacul, pe Marea Baltică, în Estonia