„Micul Gibraltar“ de pe Dunăre și legendele sale

Este vorba despre insula Ada Kaleh, cunoscuta și sub numele de"Insula Fortăreața", un colț de rai care a dispărut pentru totdeauna sub ape în anul 1970.

Cu o lungime de numai 1,7 km și 500 de metri lățime, mica insulă de pe Dunăre, populatăîn special de etnici turci, era celebră pentru prețurile reduse la delicasele turcești, bijuterii și tutun, zona fiind scutită de impozit, dar și pentru parfumul de trandafir obținut de localnicii de aici.

Halvaua și halvița, smochinele umplute cu nucă, șerbetul de mentă, erau deserturi irezistibile pentru turiștii care veaneau aici să se relaxeze într-o atmosferă orientală, exotică.

Atunci, insula Ada Kaleh era un adevărat paradis financiar, locuitorii fiind scutiţi de taxe vamale, impozite, serviciu militar şi nu plăteau nimic pentru lemnele de foc aduse de pe teritoriul României. Aici erau şcoli, o ţesătorie, o croitorie, una dintre cele mai mari fabrici de rahat şi halviţă şi, totodată, o fabrică de ţigarete. În cetate a poposit chiar şi regele Carol al II-lea, împreună cu Nicolae Iorga, fiind aşteptaţi în fermecătoarea grădină a lui Omer Feyzi de însuşi primarul insulei, Ismail Turhan.

Legenda spune că acesta a fost locul de unde Hercule a luat măslinul sacru, pentru a-l duce în Olimpia, la Templul lui Zeus. Într-adevăr, aici existau mulți măslini sălbatici, datorită unui climat mediteranean specific. Interesanta vegetație a insulei a fost menționatăși de istoricul Herodot, care cunoștea insula sub numele de Cyraunis.

Însă nu numai legendele au făcut cunoscut acest paradis exotic de pe Dunăre, ci și istoria sa zbuciumată, datorată poziţiei sale strategice, găsindu-se mereu fie sub stăpânirea turcă, fie sub stăpânirea austriacă. Bucata de pământ a rămas sub stăpânire turcească pânăîn anul 1920, când a devenit teritoriu românesc, populația insulei fiindînsă mjoritar turcă.

Primele fortificaţii de aici au fost făcute de Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, pentru a stăvili puhoiul turcesc. Între 1718-1739, când insula a fost sub stăpânire austriacă, a fost construită cetatea de tip Vauban, în formă de stea, prevăzută cu bastioane, cazemate şi şanţuri de apărare, ale carei fortificații erau legate prin drumuri subterane.

Insula, încercată de-a lungul timpului de războaiele de cucerire a rămas în picioare pânăîn anul 1970 când, din dorința de modernizare a regimului comunist, aceasta a fost înghițită de apele Dunării.

În ciuda speranțelor locuitorilor din Ada Kaleh care au crezut pânăîn ultima clipăîntr-un miracol care le va aduce salvarea, inevitabilul s-a produs. Construirea Hidrocentralei de la Porțile de Fier era un proicet mult mai important pentru regimul de atunci, de aceea scufundarea micuței insule Ada Kaleh a fost pentru autoritățile implicate în proiect, un sacrificiu considerat neîsemnat.

În scurt timp totul a devenit o ruină, iar locuitorii au fost nevoiți să privească neputincioși cum munca și valorile lor strămoșești devin zădărnicie. Tot ceea ce a mai putut fi slavat de la dispariție au fost zidurile fortăreței și mormântul lui Miskin Baba, considerat un sfânt musulman de către locuitorii insulei.