Unicul sat rotund din România şi povestea sa ascunsă printre dealuri
Un sat mic din judetul Timiş, ascuns într-un decor pitoresc deţine o etichetă de "unicat" care a făcut ca aşezarea să fie inclusă în lista monumentelor istorice şi să atragă tot mai mulți vizitatori.
13 Iunie 2018, 04:48
Aceştia vor să vadă cu ochii lor localitatea care a ajuns să fie cunoscută drept „singurul sat circular din România”.
Localitatea cu 124 de locuitori se numeşte Charlottenburg şi nu este un sat oarecare, ci unul de poveste, care păstrează încă cu mândrie urmele istoriei... mai mult decât atât, forma sa circulară, unică în România a făcut ca satului să i se duca vestea.
Localitatea a fost înfiinţată în 1771, în timpul celui de-al doilea val de colonizări realizat de administraţia habsburgică. Guvernatorul Banatului de la acea vreme, contele Karl Ignaz Clary-Aldringen, dispune ca satul să fie populat cu 32 de familii (171 de persoane) provenite din provinciile Trento, Lorena, Baden-Württemberg, Renania şi Palatinat.
Printre proprietarii satului Charlottenburg s-au numărat Posfay Joszef, Karl Schwarzenberg sau contele Siegfried Graf von Wipffen. Cel din urmă, vânător pasionat, organizează, începând cu 1904, pădurea din vecinătatea satului într-un parc destinat vânătorii, pe care l-a populat cu exemplare de cerb aduse din Boemia, Germania şi Austria.
Forma rotundă a satului (cu un diametru de 210 metri), dar şi întregul proces de construcţie a aşezării se datorează inginerului Carl Samuel Neumann Edler von Bucholt, în acea perioadă funcţionar la Oficiul Sării din Lipova. Aşezarea dispunea de patru intrări simetrice, iar casele care o compuneau aveau aceeaşi înălţime şi erau dispuse la distanţe egale.
Iniţial, în centrul localităţii exista o plantaţie de duzi, în mijlocul căreia exista o fântână. Ulterior, copacii au fost tăiaţi, iar în locul lor a fost construită, în anul 1876, actuala biserică. Începând cu 1880, în sat apar primele familii de români şi unguri. Și astăzi în sat se află 34 de duzi și este posibil ca unii dintre pomi să fi fost plantați chiar în perioada colonizării.
Conform legendei, localitatea a fost denumită după soţia contelui Aldringen, Charlotte.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, şvabii au început să părăsească Charlottenburg, astfel că, în momentul de faţă, în sat mai există un singur locuitor şvab: Peter Trimper, în vârstă de 78 de ani. Cea mai mare parte a caselor locuite de urmaşii coloniştilor au fost, însă, renovate sau transformate în case de vacanţă.
