Bolile la plante - II

Cunoaşterea relaţiei plantă–parazit–mediu de către fermieri este importantă deoarece se pot dirija factorii de mediu în favoarea plantei şi nu a parazitului, contribuind astfel la creşterea recoltelor.

Agenţii patogeni au capacitatea de a ataca plantele, provocând în timp îmbolnăvirea acestora datorită unor însuşiri genetice specifice parazitare, datorită modului lor specific de nutriţie, datorită echipamentului enzimatic specific pentru fiecare specie patogenă în parte şi, implicit, datorită receptivităţii plantelor-gazdă. Proprietăţile parazitare specifice agenţilor patogeni sunt:

• afinitatea
• patogenitatea
• virulența
• agresivitatea
• secreţia de enzime şi/sau toxine.

Afinitatea - reprezintă capacitatea agentului patogen, odată ajuns în contact cu planta, de a pătrunde în interiorul ei şi de a se dezvolta şi înmulţi în baza procesului parazitar pe plantă.

În natură, există numeroase specii de agenţi patogeni care atacă plantele în mod selectiv, fapt explicabil prin existenţa sau nu a afinităţii agentului patogen faţă de o anumită plantă-gazdă. Fără existenţa afinităţii reciproce agent patogen-plantă, parazitul nu-şi poate manifesta acţiunea patogenă, comportându-se faţă de planta respectivă neutru sau chiar sporii acestuia ajunşi pe suprafaţa plantei-gazdă cu care nu are un raport de afinitate vor muri. De asemenea, lipsa de afinitate nu constituie capacitatea de rezistenţă a plantelor.

Patogenitatea - reprezintă proprietatea agentului patogen de a infecta plantele, determinând întreg procesul de patogeneză. Practic, reprezintă raportul relaţiei dintre agentul patogen şi planta-gazdă, care îi va servi drept gazdă agentului patogen. Această însuşire este un criteriu de individualizare a microorganismelor în patogene şi nepatogene.Patogenitatea este văzută ca o premisă a agresivităţii.

Agresivitatea - reprezintă capacitatea agenţilor patogeni de a ataca una sau mai multe specii de plante, caracterizând uşurinţa cu care acesta realizează infecţia plantelor-gazdă.

Clasificarea agenţilor patogeni după agresivitate:

Monofagi - atacă o singură specie de plantă-gazdă (exemplu: Plasmopara viticola);

Oligofagi - atacă mai multe specii de plante-gazdă din aceeaşi familie botanică; (exemplu: Claviceps purpura atacă plantele din fam. Graminaceae);

Polifagi - atacă numeroase specii de plante din familii diferite (exemplu: Sclerotinia sclerotiorum, care atacă în primul rând rădăcinoasele, dar şi tomatele, floarea-soarelui, salata etc.)

Virulenţa - reprezintă însuşirea agenţilor patogeni, în funcţie de echipamentul lor specific enzimatic, de reacţia plantei, de condiţiile de mediu, de a ataca plantele cu o intensitate specifică, ceea ce poate duce la distrugerea parţială sau totală a plantei. Altfel spus, virulenţa defineşte măsura patogenităţii, adică exprimă intensitatea atacului.

Capacitatea agenţilor patogeni de a secreta enzime şi toxine - Patogenitatea şi agresivitatea agenţilor patogeni depind de echipamentul enzimatic al acestora, de toxinele care sunt eliminate de către paraziţi în urma metabolismului, specifice fiecărei clase de paraziţi în parte, de la o specie la alta, fiind condiţionate de influenţa factorilor externi şi interni.