Importanța udării și irigării în pomicultură în condiții de secetă

În perioadele de secetă severă, cum a fost și această vară caniculară, insuficiența apei din sol afectează grav creșterea și productivitatea pomilor și arbuștilor fructiferi. Lipsa apei împiedică dizolvarea și absorbția nutrienților esențiali, ceea ce duce la creștere slabă, fructe mici sau chiar la căderea prematură a acestora. Astfel, atât producția din anul curent, cât și cea viitoare sunt periclitate.

În România, există zone precum Dobrogea și Bărăganul, unde precipitațiile sub formă de ploaie sau zăpadă nu sunt suficiente pentru a satisface necesitățile culturilor perene. În alte regiuni, deși precipitațiile sunt prezente, acestea nu sunt distribuite uniform pe parcursul anului, ceea ce duce la perioade de secetă în timpul sezonului de vegetație.

Irigarea și udarea: soluții pentru suplinirea apei

Pentru a contracara lipsa apei din sol, pomicultorii recurg la irigare în livezile mari și la udare în livezile mici. Apa trebuie să fie furnizată rădăcinilor pomilor în momentele critice ale ciclului lor de viață, atunci când necesitățile de apă sunt cele mai mari.

Metode de udare în livezile mici

În cazul livezilor mici, cele mai eficiente metode de udare sunt:

• Udarea prin brazde: Brazdele sunt trasate de-a lungul rândului de pomi, la o distanță de 0,5-1 metru de trunchi.
• Udarea prin copcă: Copcile sunt săpate în jurul trunchiului, la aceeași distanță.

Cantitatea de apă utilizată variază în funcție de vârsta pomului și de încărcătura sa de rod. După ce apa a fost absorbită de sol, în mod obișnuit, în ziua următoare udării, copca sau brazda se nivelează pentru a împiedica evaporarea rapidă a apei.

Momentele critice pentru udare

Pentru a preveni suferința pomilor din cauza lipsei de apă, udarea trebuie realizată la momentele critice din viața lor:

• Prima udare: Se efectuează la ieșirea din iarnă, înainte de umflarea mugurilor.
• A doua udare: Se aplică la 10-15 zile după înflorire (atenție: udarea în timpul înfloririi provoacă scuturarea florilor).
• A treia udare: Este necesară la căderea fiziologică a fructelor (în cazul mărului și părului) sau la întărirea sâmburelui (în cazul caisului, piersicului, prunului). Aceasta ajută la creșterea intensă a lăstarilor, la diferențierea mugurilor de rod și la creșterea normală a fructelor.
• Udarea înainte de pârgă: Dacă este posibil, o udare cu 10-15 zile înainte de recoltare este benefică pentru cais, piersic și prun, dar nu pentru cireș și vișin.
• Udarea după recoltare: Este obligatorie pentru a reface resursele pomilor, epuizate de recolta abundentă, și pentru a stimula formarea mugurilor de rod pentru anul următor.
• Ultima udare: Aceasta se face după căderea frunzelor, înainte de îngheț, pentru a spori rezistența pomilor la ger și pentru a stimula activitatea radiculară.

Nevoile de apă ale speciilor de pomi

Speciile sâmburoase (cais, piersic, prun) au nevoie de mai multă apă în primăvară și în prima jumătate a verii.

Speciile semințoase (măr, păr, gutui) necesită mai multă apă în a doua jumătate a verii, datorită creșterii prelungite a lăstarilor și maturării târzii a fructelor.

Beneficiile udării și irigării

Deși udarea necesită eforturi și costuri considerabile, beneficiile sunt semnificative. Aceasta contribuie la sporirea recoltei, la asigurarea producției viitoare, la creșterea rezistenței pomilor la ger, la îmbunătățirea calității fructelor și, în final, la supraviețuirea pomilor în condiții dificile.

Implementarea unui program de udare corect, adaptat nevoilor specifice ale pomilor și condițiilor climatice locale, este esențială pentru a menține sănătatea și productivitatea livezilor.