Tehnologii agroecologice de cultivare a terenurilor

Tehnologiile ecologice de cultivare a terenurilor îmbină metodele tradiţionale de cultivare cu mijloacele moderne de înaltă tehnicitate şi conţin următoarele componente:

- Asolamentul şi rotaţia culturilor,

- Lucrările solului,

- Fertilizarea şi irigarea,

- Sămânţa şi semănatul (plantatul),

- Combaterea buruienilor, bolilor şi dăunătorilor,

- Recoltarea.

Tehnologiile agroecologice prezintă următoarele caracteristici:

- Sămânţa şi materialul de plantat sunt certificate ecologic (se produc fie în ferma proprie, fie în ferme şi societăţi ecologice specializate, certificate şi controlate);

- Nutriţia plantelor este ecologică, naturală şi este biodegradabilă;

- Efectele tehnologiilor ecologice sunt multiple, de lungă durată;

- Prelucrarea produselor agricole ecologice se face mecanic, fizic sau biologic, cu menţinerea calităţii şi, pe cât posibil, a integrităţii structurale a produselor agricole, în condiţii ireproşabile de igienă;

- Materiile prime, ingredientele şi aditivii folosiţi în procesul de prelucrare sunt certifi­caţi ecologic;

- Produsele agricole şi agroindustriale ecologice se depozitează separat de produse­le ne-ecologice;

- Ambalajul produselor ecologice este din materiale biodegradabile, care nu conta­minează nici produsele şi nici mediul înconjurător;

- Transportul produselor ecologice se face cu minim de pierderi şi pe distanţe mici;

- Produsele ecologice sunt etichetate şi însoţite de un document pe care scrie denumirea produsului, numele şi adresa persoanei sau a companiei producătoare, denumirea firmei ce a făcut certificarea, metodele de producere sau de prelucrare şi menţiunea „Produs certificat ecologic”. Pe etichetă se înscrie, de asemenea, compoz­iţia produsului, inclusiv ingredientele şi aditivii, precum şi termenul de valabilitate.

Asolamentul culturilor

Asolamentul şi rotaţia sunt cele mai eficiente metode deoarece au efecte pozitive multiple şi durabile, a căror valoare nu poate fi înlocuită prin nici o altă măsură, chiar dacă solul şi ceilalţi factori de vegetaţie sunt optimi.

Prin asolament se înţelege împărţirea terenurilor cultivate în parcele şi sta­bilirea modului de folosinţă a acestora. Forma optimă a parcelelor este cea dreptunghiulară sau de trapez dreptunghic, iar raportul dintre laturile lungi şi cele scurte este de ½ sau 1/3. De asemenea, pe terenurile cu pante mai mari de 5%, parcelele trebuie orientate obligatoriu cu latura lungă pe direcţia curbelor de nivel. Aşadar, unităţile agricole ecologice au terenul parcelat, respectiv organizat în asolamente.

Asolamentului are efecte favorabile asupra calităţii mediului înconjurător influenţand următorii parametri:

- biodiversitatea;

- structura şi funcţiile peisajului agricol;

- modul de folosinţa a terenului;

- eficienţa lucrărilor agricole - creează condiţii optime de aplicare diferenţiată, pe fiecare parcelă, a lucrărilor agricole,

- diversificarea producţiei - contribuie direct la obţinerea de produse agricole şi alimentare diversificate şi la diversificarea activităţilor economice locale şi zonale.