Biodiversitatea, o piatră de temelie a dezvoltării

De exemplu, în sectorul pescuitului, 60 de milioane de locuri de muncă la nivel mondial sunt legate direct de pescuit și piscicultură. Pentru fiecare dintre aceste locuri de muncă, alte 2,5 sunt create în lanțul valoric al pescuitului. Aceasta înseamnă 200 de milioane de locuri de muncă, dintre care 60 % sunt în țările în curs de dezvoltare. Același lucru poate fi spus și despre industrii precum silvicultura și turismul bazat pe natură.

Valoarea biodiversității merge dincolo de varietatea organismelor vii și include, de asemenea, serviciile furnizate de ecosistemele sănătoase - cum ar fi polenizarea sălbatică, furnizarea de alimente din pescuitul marin și lemnul din pădurile indigene. Pentru a surprinde acest concept mai larg, ne referim la natură, mai degrabă decât doar la biodiversitate.

În întreaga lume, natura dispare într-un ritm și la o scară fără precedent. Cele mai sărace economii sunt cele care pierd cel mai mult în termeni relativi din cauza pierderii naturii, ceea ce le pune în pericol perspectivele de a ieși din sărăcie. Modelarea Băncii Mondiale arată că, într-un scenariu în care doar câteva servicii ecosistemice se prăbușesc, țările cu venituri reduse ar putea pierde anual 10% din PIB-ul real până în 2030, în comparație cu pierderile globale de 2,3%. Africa Subsahariană și Asia de Sud ar putea înregistra scăderi anuale de 9,7 % și 6,5 %, în raport cu un scenariu fără punct de cotitură.

Comunitățile cele mai vulnerabile sunt, de asemenea, cele mai expuse riscului - 80 % din populația mondială aflată sub pragul sărăciei trăiește în zonele rurale și tinde să depindă în mare măsură de serviciile naturii. Fără veniturile din resursele naturale, sărăcia în rândul micilor agricultori din America Latină, Asia de Sud, Asia de Est și Africa Subsahariană ar fi mai mare. Ecosistemele sănătoase previn căderea gospodăriilor sărace într-o sărăcie și mai mare prin furnizarea de hrană, apă și materii prime și acționează astfel ca o barieră împotriva dezastrelor naturale și provocate de om și ca o plasă de siguranță în timpul crizelor economice. Criza alimentară mondială în curs de desfășurare subliniază rolul vital al naturii în securitatea alimentară.

Natura și clima sunt interconectate. Pădurile, solurile, turbăriile, oceanele și alte ecosisteme sunt cele mai mari rezervoare de carbon din lume, absorbind 60 % din emisiile antropice anuale brute de carbon. O pierdere semnificativă a acestor sisteme îngreunează capacitatea noastră de atenuare și adaptare la schimbările climatice. În schimb, schimbările climatice sunt unul dintre cei cinci factori direcți de pierdere a naturii, alături de schimbarea utilizării terenurilor și a mărilor, supraexploatarea, poluarea și speciile invazive. Efectele schimbărilor climatice modifică și micșorează habitatele critice de care depind speciile, modifică funcționarea ecosistemelor și interacționează cu alți factori de pierdere a naturii pentru a slăbi rezistența ecosistemelor la șocurile naturale și la presiunile antropice.

Niciuna dintre crize nu poate fi abordată independent de cealaltă. Obiectivele zero net din cadrul Acordului de la Paris nu sunt fezabile fără sechestrarea naturală, motiv pentru care toate modelele de traiectorie ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) care limitează încălzirea globală la 1,5°C includ acțiuni de conservare și restaurare a naturii. La rândul său, nerespectarea ambiției globale privind clima va avea un impact negativ asupra ecosistemelor, chiar și în cadrul unui scenariu de încălzire de 1,5°C până la 2°C, compromițând eforturile de combatere a pierderii biodiversității.

Pierderea naturii este rezultatul eșecurilor pieței, politicilor și instituțiilor care mențin economiile pe căi de dezvoltare nesustenabile. De exemplu, volumul subvențiilor care dăunează dezvoltării este de cel puțin cinci până la șase ori mai mare decât volumul fondurilor destinate protejării biodiversității. Din acest motiv, doar eforturile de conservare nu sunt suficiente pentru a stopa pierderea globală a naturii.

Investițiile în natură creează oportunități pentru o creștere economică mai ecologică și cu valoare ridicată. Reorientarea piețelor și a lanțurilor valorice către modele care conservă și restaurează capitalul natural și îl utilizează în mod durabil poate crea creștere pe termen lung și locuri de muncă mai ecologice și de calitate superioară, în cazul în care sunt luate măsuri pentru o tranziție echitabilă și favorabilă incluziunii. Investițiile strategice în zonele protejate pot crea oportunități de diversificare a veniturilor care să sprijine economiile locale. Exploatarea acestor oportunități și integrarea naturii în planificarea dezvoltării rurale și urbane sunt esențiale pentru înscrierea economiilor pe o traiectorie de dezvoltare ecologică, rezilientă și favorabilă incluziunii.