5 efecte negative ale utilizării de îngrășăminte

Iată aici enumerate doar câteva efecte negative:

1. Îngrăşămintele accelerează creşterea culturilor, dar acest lucru este doar un efect temporar şi local, care nu compensează slăbirea inevitabilă a culturilor. Acest lucru este similar cu accelerarea rapidă a creşterii plantei cu ajutorul hormonilor.

2. Plantele slăbite de îngrăşăminte au o rezistenţă scăzută la boli şi dăunători şi sunt mai puţin capabile să depăşească alte obstacole în calea creşterii şi dezvoltării.

3. Aplicarea îngrăşămintelor în sol nu este, de obicei, la fel de eficientă ca în experimentele de laborator. De exemplu, s-a constatat recent că în jur de 30% sută din componentele de azot ale sulfatului de amoniu aplicat în orezării sunt denitrificate de microorganismele din sol şi se pierd în atmosferă.

Mai mult de 70% din cele „trei mari” (sulfat de amoniu, super-fosfat şi sulfat de potasiu) sunt de fapt acid sulfuric concentrat care creşte aciditatea solului, cauzând mari daune, atât direct, cât şi indirect.

4. În fiecare an, aproximativ 1,8 milioane de tone de acid sulfuric sunt aruncate pe terenurilor agricole din Japonia sub formă de îngrăşământ. Acest îngrăşământ acid suprimă şi ucide microorganismele din sol, perturbă şi deteriorează solul într-un mod care poate provoca, într-o zi, dezastrul agriculturii japoneze.

5. O problemă majoră care derivă din utilizarea îngrăşămintelor este deficitul de oligoelemente. Nu doar că am ucis solul bazându-ne prea mult pe îngrăşămintele chimice; producţia agricolă pornind de la un număr restrâns de nutrienţi a condus la carenţa de oligoelemente esenţiale pentru culturi. Recent, problema a atins proporţii alarmante în pomicultură şi, de asemenea, s-a remarcat ca fiind una din cauzele recoltelor mici de orez.

Efectele şi interacţiunile diferitelor componente ale îngrăşămintelor în solul livezilor sunt nespus de complexe.