Rusaliile, un spectacol aparte al obiceiurilor românești

Ce sunt Rusaliile?

Rusaliile sunt cunoscute sub nume diferite: iele, zâne, șoimane, milostive, doamne, împărătesele-văzduhului, ursoaice, etc. Rusaliile erau respectate, dar nu îndrăgite pentru că aduceau tot felul de boli.

Oamenii nu știu câte sunt și nu le spun pe nume, ca nu cumva să le supere. Ele, pedepsesc și pe aceia care lucrează în această zi considerata a dansului lor, și nu o prețuiesc și sărbătoresc așa cum se cuvine. Rusaliile umblă îmbrăcate în alb, dansează în văzduh și caută locuri neumblate. Locurile unde au jucat, ramân arse și neroditoare.

Dacă sunt zărite de un muritor sau dacă, din greșeală, cineva calcă pe locul pe care au dansat, acesta se îmbolnavește foarte grav de o boală numită, în limbaj popular, “luat de Rusalii”. Din unele legende, aflăm că Rusaliile răpesc din când în când un tânăr frumos ca să joace cu el. Când este eliberat, tânărul nu are voie să le descopere altora cântecele lor și nici să le mărturisească semenilor ce a văzut. În caz contrar, este pedepsit cu moarte sau paralizie. De boala Ielelor se poate scăpa doar prin descântec ori prin intrare în hora Calușarilor. În unele zone se spune că Ielele ursesc copiii la naștere și prezic moartea oamenilor. Ca să se ferească de duhurile rele, oamenii își împodobesc locuințele cu leuștean, tei, nuc, usturoi dar încearcă și să îmbuneze spiritele mortilor cu ofrandele specifice.

Traditii si superstitii de Rusalii

Moșii de vară, ținuți în sâmbăta Rusaliilor, sunt unul dintre cele mai importante momente ale cultului morților. Înainte se credea că sufletele morților, după ce au părăsit mormintele în Joia Mare și au zburat slobode timp de 50 de zile, se întorc în lumea lor în sâmbăta Rusaliilor. Pentru ca această reîntoarcere să se desfășoare fără incidente, oamenii săvârșeau rituri de înduplecare și de îmbunare a spiritelor morților: împodobeau gospodăriile și mormintele cu ramuri de tei și făceau pomeni fastuoase, practici ce s-au pastrat până astăzi în satele bucovinene.

De Rusalii se dau de pomană vase de lut sau de porțelan, căni, strachini și vase de lemn (cofe, cofaiele), împodobite cu flori și umplute cu lapte, vin sau apă. In unele sate bucovinene și muntenești Moșii de vară încep încă din dimineața sâmbetei de Rusalii, când pomenile amintite mai sus se trimit pe la casele vecinilor. Dar ritualul de pomenire are loc mai ales în cimitire, unde mormintele sunt curățate și împodobite din timp iar lumânările ard întreaga perioadă în care se desfășoară ceremonialului de pomenire. Împăcarea sufletelor morților depinde de bogația ofrandelor (pomenilor) și de respectarea ritualului. În aceste zile, la porțile cimitirelor, se întind mese pline cu colaci și sticle de vin împodobite cu verdeață și flori și au loc slujbe de pomenire, oficiate de preotul satului, după care acesta parcurge întregul cimitir pentru a sfinți fiecare mormânt. După încheierea ceremonialului, satenii iși dăruiesc unii altora ofrandele sfințite de către preot sau le împart săracilor.

Legat de Rusalii este și faimosul joc al Calușarilor, dans ritual care vine de la săritul peste foc pentru a scapa de iele, zânele rele. Dansul Calușarilor este cunoscut ca fiind remediul pentru vindecarea unui suflet care a privit Dansul Ielelor ce i-a luat mintile, acesta fiind singurul leac.

Dansul Călușarilor este un obicei întâlnit mai ales în Oltenia, fiind considerat un ritual tămăduitor, care aduce sănătate și noroc. Grupați în cete de câte 7-8, călușarii își încep dansul a doua zi de Rusalii, mergând din casă în casă pentru a colinda și a alunga spiritele malefice. Oamenii obișnuiesc să-i întâmpine pe călușari cu frunze de nuc, pelin, usturoi, apă și sare, uneori chiar și cu bani. Cei care joacă sunt initiați dupa un ritual secret, bine păstrat, pentru a fi demni de a juca acest dans. Dansul Căluşarilor a fost proclamat de către UNESCO, în anul 2005, „Capodoperă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii”.

În Banat, pentru a gonii Rusaliile, se organizează chiar și azi, în unele localitati, un ritual la care participă fecioare cu vârste cuprinse între opt și paisprezece ani. După ce depun un jurământ: „Am să îndeplinesc goana Rusaliilor până voi ieși la horă și nimeni decât mine și ai mei să nu știe, altfel Rusaliile să mă pedepsească”, acestea merg pe câmp în vinerea dinaintea Rusaliilor și culeg flori din care împletesc cununi.

În Ardeal, un obicei unic în țară de Rusalii se ține în localitatea clujeana Batin. Aici se organizează “Impănatul boului“, eveniment ce constă într-o procesiune care se desfășoară pe ulițele satului, personajul principal fiind un bou împodobit cu ghirlande de flori. În fața parohiei, preotul satului îl sfințește, apoi dă de băut participanților. Boul este, la un moment dat, eliberat și, conform tradiției, o fecioară “îl stăpânește”, apoi face de trei ori cu el ocolul unei mese, în încurajările asistenței. Potrivit datinii, fata se va mărita într-un an.

În Bucovina, unde tradiția se păstrează mai bine, oamenii se duc la biserica pentru a sfinti crengi de tei și nuc, acestea simbolizând limbile de foc ale puterii Sfântului Duh, care s-a pogorat peste Sfinții Apostoli. Crenguțele se agață apoi la streașina caselor sau la icoane. Ramurile de tei sfințite la Rusalii sunt păstrate peste vară pentru a putea fi folosite în practicile de alungare a furtunilor și a grindinei. Preoții și sătenii ies pe câmp în ziua a doua de Rusalii, pentru a sfinți apa și a stropi câmpul, crezându-se că, astfel, nu va bate grindina.

Creștinii sărbătoresc Rusaliile timp de 3 zile, în zona Moldovei și a Transilvaniei, 7 zile în zona Munteniei și a Olteniei, iar in zona Banatului, timp de 8 zile.

În varietatea obiceiurilor românești, Rusaliile oferă un spectacol aparte, cu manifestații diferite de la o regiune la alta, putând fi observat cu ocazia minivacantei de Rusalii.