„Câinii latră, ursul merge!”
Unul dintre cele mai populare proverbe din România, şi poate nu numai... şi din familia mea; ni-l aducea aminte, tăticul meu, ori de câte ori vorbea cu noi, copiii, atunci când nu auzeam ce ne ruga să facem şi trebuia să ridice vocea sau s-o însoţească de o altă vorbă menită să ne promită o pedeapsă mai mică sau mai mare, pentru nesupunere.
19 Ianuarie 2014, 15:34
”N-auziţi, nu, câinii latră, ursul merge… lasă că vorbim altfel, vedeţi voi", încheia tata convins fiind că, de data asta, vom auzi şi ce nu rostise, încă, căci aşa se şi întâmpla. Deodată, ursul o lua şi la fugă prigonit de colţii câinilor lătrători şi ne apucam de treabă de frică, mai puţin dar mai ales de ruşine.
Şi, totuşi, în cele mai multe cazuri, caravana, că se zice în varianta numărul doi a proverbului,”câinii latră, caravana trece”, chiar trece, îşi vede de drum şi nimeni nu o poate opri, dară-mi-te un lătrat costeliv de câini fără importanţă! Nu că am vrea să oprim toate caravanele, toţi urşii, adică toate ideile bune, toate iniţiativele primarilor şi ale altor oficiali care muncesc pentru bunăstarea noastră, toate acţiunile economice în plină desfăşurare din ţara noastră, toate subvenţiile care ar ajuta agricultura să-şi ia avânt, toate modernizările din sistemul sanitar şi educaţional, nu… nu aceste caravane vrem noi să le oprim cu proverbul nostru!
Alţii sunt urşii care trebuie opriţi din drumul lor triumfal către victimele lor sigure, cei care promit şi nu se ţin de cuvânt şi pe care dacă-i opreşti, chiar stând pe loc, trec mai departe la adăpostul unor fraze fără sfârşit care se repetă de atâtea ori încât nici nu le mai auzi şi nici nu le mai dai importanţă chiar dacă ele au făcut parte dintr-un program al nostru, al tuturor ce părea că se va împlini într-o ţărişoară ce, până la urmă, avea nevoie de el!
”Câinii latră, caravana trece”, ”Câinii, de asemenea, latră, urşii trec,” sunt vorbele de pe buzele tuturor celor care sunt nemulţumiţi de mersul lucrurilor şi care, sigur, au făcut şi ei parte, la un moment dat din categoria urşilor, caravanelor… care tot trec.
Fiecare dintre noi, hai s-o recunoaştem, a fost rând pe rând, când urs, când caravană, când câine… aşa că ştim foarte bine cum este cu proverbul acesta, indiferent de care parte a problemei în discuţie ne-am aflat.
”Câinii latră, ursul merge”, proverbul, ar putea dispărea doar atunci când toţi ne vom fi făcut datoria de oameni între oameni; în rest, rămâne să-l folosim când ne convine ca şi cum nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu ne miroase deşi este evident pentru toată lumea!
Vasilica Ghiță Ene
Foto: Pixabay
Autor: Vasilica Ghiţă Ene
