„Poți opri vântul, apa și gura lumii?”
În mod sigur, nu! S-a demonstrat asta de atâtea generații încoace încât, orice încercare de a demonstra contrariul este sortită eșecului! Totuși, dacă pentru vânt s-au inventat niște panouri care să-l mai domolească iar pentru apă sunt diguri de tot felul, pentru gura lumii tăcerea nu ajunge, ordonată, invocată, cerșită; omul vorbește și după ce închide gura, ba chiar mai abitir, formele de exprimare moderne inventate tot de el îi dau voie să tot turuie, cum fac eu acum.
01 Mai 2014, 07:34
Totul este cum o face, de ce o face și în ce scop; unii simt nevoia de a arăta lumii ceea ce știu și cred ei că ea, lumea, nu a aflat încă, alții vorbesc pentru că este nevoie de vorbele lor! Mulți vorbesc pentru că fără vorbe se tem că lumea ar uita de ei că există, aceștia am putea fi toți; e bine ca, din când în când, dacă ne aflăm în situația asta, să mai facem și câte o pauză, este absolut necesară pentru odihna minții noastre și mai cu seamă pentru a ne putea așeza cum se cuvine, cuminți, în sufletul celor pe care i-am deranjat cu tirada noastră!
Celor, însă, cărora li se adresează proverbul acesta, în mod special nu sunt cei despre care am vorbit până acum ci mai degrabă cei care se pomenesc vorbind când s-ar cuveni să tacă, cei care sunt interesați de dedesubturile unor situații ce nu le aparțin și care sunt și "creatori" de zvonuri, bârfe cu rolul principal de a se așeza, din răutate și amuzament, în calea unor oameni, unor reușite, unor străluciri pilduitoare pentru că ei nu au putut niciodată să strălucească! Pe aceștia nu-i putem opri așa cum nu ne putem opune, în totalitate, vântului și apei! Singura soluție împotriva lor este să nu-i băgăm în seamă, să-i ignorăm. Întrebarea care se pune, putem, în totalitate?
