„Spune-mi cu cine te aduni, ca să-ţi spun cine eşti”

În aşa fel încât să ne dea voie, nouă, celorlalţi, să te catalogăm ca fiind, bun, rău, deştept, cu caracter?

Poate că acest proverb nu acţionează întotdeauna, el fiind valabil pentru perioadele speciale în care ne însoţim de cei pe care îi numim prieteni adevăraţi, căci rudele nu ni le alegem, nu? Sau, poate nici n-ar trebui să-i dăm atâta importanţă unui proverb care, la prima vedere, ne obligă să fim atenţi la cei pe care îi acceptăm în viaţa noastră, doar pentru că ei ne pot scrie cartea de vizită?!

Mândria ce rezidă de aici ne-ar putea încărca de păcate; la urma urmei de ce să nu ne însoţim de toţi oamenii, pe unii să-i admirăm, pe alţii să-i educăm, pe alţii să-i ferim de alte păcate cu protecţia noastră umană.

Ce să facem, să ne uităm la cei care ni se alătură şi să ne ducem mai încolo, chiar să ne scuturăm, dacă observăm că ne-am atins de un om al străzii, de un aurolac, de unul de altă etnie pe care noi o abordăm în semiumbră ca să nu ne judece vecinii, sau alţi oameni?! Până unde merge propria protecţie?

La muncă nu ne întâlnim cu oameni pe care nu trebuie neapărat să-i iubim, ci doar să-i acceptăm aşa cum sunt? În şcoală, la magazin, în toate instituţiile în care avem tot felul de nevoi, nu dăm de oameni de care, vrând, nevrând, ne însoţim pe o perioadă, mai lungă sau mai scurtă, din viaţa noastră; să nu dăm voie sufletului nostru să interacţioneze cu sufletele acestor oameni doar pentru că trebuie să fim atenţi la oamenii cu care ne însoţim şi care ne pot crea o anumită imagine?!

Poate că da, dar ce facem cu îndemnul creştinesc de a ne iubi aproapele ca pe noi înşine? Abordăm conceptul doar atunci când ne convine după care întoarcem spatele?! Este plină lumea de asemenea obiceiuri care chiar ne dau dreptul să fim atenţi la cei cu care ne însoţim!

”Spune cu cine te însoţeşti, ca să spun cine eşti” a dezvoltat şi alte vorbe asemănătoare, ”Spune-mi cu cine votezi, ca să-ţi spun cum eşti”, ”Spune-mi ce citeşti, ca să-ţi spun ce cuvinte meriţi”, ”Spune-mi cu cine te culci, ca să-ţi spun ce visezi”, şi tot aşa, putem să găsim ”N” variante la proverbul pe care l-am pus în discuţie!

Să fim atenţi, da, dar la profitori... deci, să fim atenţi la cei care ne caută doar pentru nevoile lor ascunse, să fim atenţi la mobilurile celor care se gudură pe lângă noi şi să nu acceptăm, nici în ruptul capului… să ne ducă cu zăhărelul, dar să nu-i gonim din preajma noastră; nu ne pot păcăli la infinit, mai există un proverb pentru aşa ceva, ”urciorul nu merge de multe ori la apă”!

Poate este bine şi să ne lăsăm, din când în când, şi păcăliţi, cu bună ştiinţă! Şi-apoi, mai bine păcăliţi de câteva ori decât urâţi de cei care păcălindu-ne ajung să înveţe lecţia omeniei de la cei păcăliţi care se lasă acompaniaţi de oameni într-o lume a oamenilor!