Două escroace internaționale, prinse la Piatra Neamț

Vanturasera in ultimii ani Europa, escrocand, sub diverse nume si pretexte, dar alias-ul cel mai des folosit era acesta: Contesa Torok, originara din Transilvania, care calatorea impreuna cu cele doua fiice ale sale, una de 20 de ani (si care-i devenise partasa la faradelegi) si alta de numai 8 ani.

Exista un singur adevar in valmasagul de minciuni cu care prosteau pana si fetele bisericesti: erau din Transilvania. Aveau insa un nume de familei mult mai prozaic, mai comun: Popescu – dupa unii ziaristi din epoca, Pop – dupa altii. Data fiind originea ei ardeleana, e posibil sa se fi numit Pop, iar in Regat sa-si fi spus Popescu.

Escrocarea unui tanar din Piatra Neamt

Ironie a sortii, aveau sa fie prinse nu la Viena, Berlin sau Budapesta, ci la Piatra Neamt. Un cunoscut comerciant din oras, al carui fiu tocmai fusese escrocat de cele doua, isi da seama cine sunt si le reclama la politie. Femeile sunt arestate intr-o zi de 13 (13 februarie 1912) – curat ghinion –, fiind trimise la sediul Sigurantei generale, la Bucuresti. Cazul avea sa faca valva, cateva saptamani, cat se instrumenteaza si toate legendele despre falsa contesa Torok fac deliciul cititorilor ziarelor.

Sa le luam si noi, pe rand. Si pentru ca escrocheria din Piatra Neamt este cea care le-a venit de hac, sa incepem chiar cu aceasta.

Maria Pop/Popescu, falsa contesa Torok, era in varsta de 47 de ani si a ajuns in judetul Neamt in septembrie 1911, impreuna cu fiicele sale. Pe cea mai mare, al carei nume apare si in dosarele de instructie, aflam ca o chema Aurica. Fiica cea mica, dupa arestarea mamei si a surorii mai mari, este trimisa in satul ei din Ardeal, in grija rudelor. Ziarele vremii nu s-au obosit sa-i retina numele.

“Contesa' si fiicele ei au ajuns in septembrie in satul Grentel, din comuna Bistricioara, unde au gasit adapost la preotul Romanescu, cel care avea sa fie primul care da crezare palavrelor celor doua femei si garanteaza pentru ele dinaintea celor pe care, cu abilitate, urma sa-i pacaleasca. Batrana Maria sustinea ca este posesoarea unei averi de milioane de coroane (moneda austro-ungara) in Transilvania, dar ca pornise la drum cu foarte putini bani. Garantand insa cu aceasta presupusa avere, ea reusea sa obtina imprumuturi sau diferite servicii. Interesant e faptul ca printre cei pe care reuseste sa-i excrocheze se afla cateva fete bisericesti importante in epoca, in Tinutul Neamtului, precum arhimandritul Moglan, de la Manastirea Neamtului, si Arhimandritul Teofan, de la Manstirea Durau.

Unul dintre motivele pentru care cei doi prelati s-au lasat pacaliti pare sa fie faptul ca preotul din Bistricioara a fost mijlocitor. Cum mijlocitor - si petitor – avea sa fie si in cazul unui tanar bun de insurat, din Piatra Neamt, al carui nume de familie era: Batranu. Se pune la cale casatoria drei Aurica, fiica falsei contese, cu tanarul nemtean, se intocmesc actele de dota – care presupun ca viitorii insuratei sa devina posesorii unei parti insemnate din averea ramasa in Transilvania, respectiv echivalentul a 200.000 lei romanesti –, iar in timpul cat se pregatea nunta, cele doua femei sunt invitate in conacul parintilor flacaului, unde li se pune totul la dispozitiei, inclusiv casa cu bani. Sub pretextul pregatirii voiajului in strainatate al viitorilor miri, precum si al unei nevoi stringente de bani, pentru intocmirea unor acte, ori pentru achizitia de toalete noi si scumpe pentru mireasa, ele “imprumuta' mai multe zeci de mii de lei. Ca, deh, mai multe urmau sa li se intoarca gazdelor, dupa nunta!

Au profitat asa de bunavointa familiei Batranu din Piatra Neamt vreo cinci saptamani. Numai ca intr-o zi tanarului i se pare ceva suspect si-si trimite tanara logodnica in Transilvania, sa aduca, in semn de buna credinta, 10.000 de coroane, in vreme ce maica-sa ramane zalog in Piatra. Batrana fuge din casa “cuscrilor', dar e prinsa in timp ce cauta din nou adapost la popa din Bistricioara. Fiica-sa e prinsa si ea, la Tulghes, in apropiere de Prisacani. Ziarele consemneaza si numele celor care le-au prins pe escroacele ce speriasera Europa: politistul Soarec si comisarul Turnea.

Cele doua femei ajung in arest, fiecare in alta celula, ca sa nu vorbeasca intre ele, si incepe instructia cazului. Batrana rezista mai mult. Fiica ei cedeaza insa in doua randuri. O data se dezice de mama, pretinzand ca nu e fata Mariei Pop/Popescu, la care s-ar fi trezit in casa pe cand avea numai trei ani, fiind furata de la tatal ei bun, un conte. In consecinta, tanara Aurica ar fi chiar contesa si-ar avea o avere considerabila, numai ca Maria n-o lasase sa se arate parintilor ei adevarati, caci avea nevoie de ea pentru escrocheriile pe care le facea. Bineinteles, nimeni nu-i da crezare. A doua cedare: incearca sa-si ia zilele, facandu-si lat din camasa de noapte. E vazuta insa de un gardian si salvata de la moarte, nu si de la puscarie.

Pe langa preotul din Bistricioara, care a jucat rol de mijlocitor al escroacelor, in cazul “Contesei Torok' au mai fost facute doua arestari, respectiv primarul si notarul din comuna Silistea – Gh. Balanescu si Const. Craiu – acuzati ca ar fi intocmit celor doua femei acte de identitate false. De asemenea, a fost arestat si calugarul Anatolie Chirita, de la Manastirea Neamtului, care a fost dovedit drept complice al falsei contese cel putin in doua dintre escrocherii, in care pagubiti au fost arhimandritul Neamtului si un tanar pe nume Sandu Ionescu.

Alte escrocherii ale falsei contese

Interogatoriile aveau sa scoata la iveala ca Maria si Aurica Pop/Popescu operasera si in alte localitati de pe teritoriul Romaniei – la Sinaia, Ploiesti si Barlad – printre cei escrocati numarandu-se si un ministru, al carui nume insa nu a ajuns la presa, fiind clasificat drept “strict secret'. Dar mai interesante sunt relatarile cu privire la escrocheriile facute pana la venirea celor doua in Regat.

Interorgatoriul scoate la iveala faptul ca Maria Pop (sa-i spunem asa, caci forma Popescu este vizibil munteneasca) s-a nascut in comuna Lupsa, comitatul Bistrita-Nasaud, din Transilvania avea 45-50 de ani si, scriu ziarele vremii, “pe cat e de urata, pe atat e de manierata, asa ca in societate nu poti face deosebire intre ea si orice alta dama din inalta aristocratie'. In satul natal a stat pana la 16 ani, dupa care a plecat sa lucreze ca fata in casa la diverse familii instarite. Fiind foarte inteligenta, deprinde repede un fel de comportament specific lumii aristocrate. Vantura Imperiul Austro-Ungar - si nu numai - inselandu-i pe cei care erau destul de creduli. Este prinsa si condamnata pentru prima data in 1907, dar avand un copil mic (cea de a doua fiica) si comportandu-se exemplar in inchisoare, e eliberata foarte repede, dupa care pleaca din nou in lume, continuandu-si “afacerile'. Imprumuta bani de la naivii care cred ca este o adevarata contesa, care asteapta sa primeasca niste bani de la administratorul mosiilor ei din Ungaria sau sa ridice banii depusi de sotul ei, contele Torok, in diferite banci din strainatate. In Transilvania, sustine ca are de primit bani din Romania, unde sotul ei are niste afaceri prospere.

In 1908, la putin timp dupa eliberarea din inchisoare, coboara din tren in gara din Dej – era imbracata elegant si insotita de cele doua fiice - si se cazeaza la hotelul Europa. Raspandeste zvonul ca e in cautarea unui avocat care s-o ajute sa recupereze o suma mare de bani din Romania si apoi imprumuta bani de la naivi, in contul sumei pe care, chipurile, o avea de primit. Cand a simtit ca ar putea fi descoperita, fuge la Sibiu, unde, introdusa in inalta societate de catre un ofiter de husari, savarseste o sumedenie de escrocherii. Ba, chiar, il inseala si pe viteazul ofiter, care isi desarta punga pentru ea, logodindu-se cu fiica-sa, Aurica. Pleaca la un moment dat din Sibiu, lasandu-si fiicele in seama ofiterului, care banuind ceva trimite potera pe urmele ei. E din nou condamnata, pentru trei ani, iar fiicele ii sunt trimise la Lupsa. Acolo, fiica ei cunoaste pe subprefectul comitatului, pe care-l vrajeste si-l convinge sa o scoata pe mama sa din inchisoare. O data libere, tot el le gaseste ceva de lucru intr-o familie din Alba Iulia, promitand sa se intoarca si sa afle cum o mai duc. Cele doua pleaca insa din Transilvania, cu acte false trec in Regat si incep sirul de escrocherii care se va incheia, dupa cum s-a vazut, la Piatra Neamt.

Date fiind tratatele convenite intre Romania si Austro-Ungaria, prevaland crimele sale din Imperiu, in cursul lunii martie falsa contesa si fiica ei sunt expulzate in Transilvania. De data aceasta, fara sa mai aiba sanse sa se eschiveze de la pedeapsa.