Momentele premergătoare reintrării României în război

"S-a declarat mobilizarea generală", scria acum 100 de ani Regina Maria în jurnalul său.

"Aşadar, suntem încă o dată făţişi alături de aliaţii noştri. Ne luăm iar rândul printre luptători. Germanii au primit ordin să evacueze ţara, să se dea învinşi sau să se lupte".

Care au fost paşii premergători pentru reintrarea României în război, istoricul Sorin Iftimi de la Muzeul Unirii din Iaşi:

„Pregătirea acestui moment era anticipată încă din luna august, mai ales în Balcani, unde trupele franceze au avut succese deosebite şi, sub comanda de la Thesalonik a lui /Franchet d'Esperey/, armatele care s-au apropiat de Dunăre şi care la 20 octombrie au intrat sub comanda generalului Berthelot, vechiul prieten al României.

Se ştie că s-a stabilit atunci o legătură între Iaşi şi Thessalonik, mesagerul a fost Robert de Flers, cunoscutul dramaturg francez care se afla în misiunea de la Iaşi care a făcut un zbor secret între cele două oraşe.

Pe 10 noiembrie la Iaşi, contele de Saint-Aulaire, ambasadorul Franţei, notează impresii din acele zile, spune că mobilizarea generală a populaţiei de pe 10 noiembrie a cunoscut un entuziasm extraordinar, în jurul clădirii Legaţiei Franţei din Iaşi s-a adunat o grămadă de lume entuziastă. Se ştie că la Iaşi mai rămăseseră în jurul lui Saint-Aulaire câţiva ofiţeri francezi dar care n-au mai avut voie să poartă uniforme.

În ziua aceasta şi-au reîmbrăcat vechile lor uniforme. Contele a ieşit la balcon şi s-a adresat mulţimii chiar dincolo de mandatul oficial, pentru că era foarte greu de comunicat cu Franţa şi foarte greu de obţinut oficial linia pe care el o urma în acel moment şi a apreciat foarte mult energia, entuziasmul, puterea de dăruire a românilor, pentru că, în momentul acela, după ani de suferinţe, de sacrificii, de privaţiuni, românii îşi păstrau entuziasmul şi dorinţa de a lupta. Ei nu ştiau că a doua zi se va încheia pacea”.

Pe 10 noiembrie 1918, Împăratul Wilhelm al II-lea abdică şi fuge în Olanda, iar Germania se proclamă republică.

Şi tot atunci abdică şi Împăratul Carol I al Austro-Ungariei. "Pare cu neputinţă", scria Regina Maria în jurnalul său şi adăuga, "Azi, la Piatra Neamţ, am fost întâmpinată peste tot de uralele soldaţilor mobilizaţi. Plecau iar liniştiţi de la vetrele lor fără a se tângui, fiinţe răbdătoare care mă umplu de admiraţie. Iar pe Kaiserul Wilhelm vroiam să-l văd învins, o doream cu patimă, pentru că voise să vadă ţara noastră ştearsă de pe faţa pământului".

Sursa: rador