20 iunie 1912 - Gheorghe Caranda, primul erou aviator român

Zburase alaturi de printul George Valentin Bibescu, alaturi de Aurel Vlaicu si de alti cativa pionieri ai aviatiei romanesti. Tanarul locotenent Gheorghe Caranda era iubit de bucuresteni, si nu numai de catre ei, datorita zborurilor demonstrative la care participase, spre deliciul publicului. Era deja unul dintre cei mai buni aviatori romani, fiind considerat de presa franceza, de exemplu, unul dintre cei mai agili aviatori ai Europei... Destinul lui s-a frant brusc intr-o zi de vara, acum exact o suta de ani.

20 iunie 1912. Zi neagra pentru Romania. Doua grave accidente, in care sunt implicate un avion, un tren si un automobil, au loc aproape in acelasi timp, la distanta de peste 200 de kilometri unul de celalalt. In Dolj, un automobil in care se aflau un fost deputat roman, sotia lui, un senator in functie, un avocat si un conferentiar conferentiar francez, Chilot, care tocmai isi incheiase in Romania turneul de conferinte, este lovit din plin de trenul de persoane 164, langa cantonul dintre localitatile Pielesti si Circea. Franta asaza steagul in berna. La fel si Romania. Tara noastra era insa de doua ori indoliata. A doua oara pentru pierderea bravului aviator Gheorghe Caranda, intr-un accident aviatic pe campul de la Cotroceni.

Vestea mortii tanarului locotenent a socat o tara intreaga. "Oricat ar fi de stabilit lucru ca nu se poate progresa uman fara jertfe, am fi dorit ca, dupa atatea jertfe aduse stiintei aviatice de bravii aviatori straini, cel putin analele aviatiei romane sa nu fie insangerate de catastrofe asemenea celei intamplate azi", scria ziarul "Dimineata". Nimeni n-ar fi gandit insa, atunci, ca acesta va fi doar inceputul unui sir de jertfe pentru aviatia romaneasca, din care una dintre cele mai mari, mai dureroase, va veni peste numai un an, cand va muri, intr-un accident, chiar Aurel Vlaicu, "creatorul" de aeroplane.

Iata cum descrie ce s-a intamplat locotenentul Constantin Fotescu, un martor al evenimentului groaznicul accident de pe campul de aviatie de la Cotroceni, din 20 iunie 1912: "Urmarisemm cu atentiune zborul locotenentului Gheorghe Carada si, mai ales, imi era intiparita in minte prabusirea aparatului. Cu aceasta impresie grozava alergam sa ajung la sfaramaturile biplanului. Cum se facuse caderea, eram sigur ca locotenentul trebuia sa fie mort, totusi alergam parca spre a-l salva. Ajuns aici, in fata acestor sfaramaturi, corpul locotenentului imi aparu imediat. Motorul era deasupra fetei lui si in frunte era adanc infipta pana in creier o aripa a masinii. (...) Noua, tovarasilor lui, trebuie ca aceasta scena sa ne ramana pe veci in fata ochilor si de aceea l-am fotografiat". S-a dat imediat alarma, s-a cerut sprijinul Societatii Romane de Salvare (administrata de dr. N. Minovici) si a fost dus la spitalul militar.
Cine era locotenentul Gheorghe Caranda? S-a nascut pe 11 aprilie 1884 la Iasi. Avea 28 de ani. In septembrie 1906

intrase in scoala militara, iar in 1908 fusese avansat locotenent in arma infanterie. In toamna lui 1911, fusese detasat la scoala de aviatie militara de la Cotroceni si in scurt timp isi luase brevetul. Cu ocazia zilei de 10 mai, Regele Carol I semnase decretul prin care era avansat locotenent.

In ce priveste aparatul de zbor implicat in accident, ancheta a stabilit ca locotenentul zburase pe un biplan "Farman", acelasi pe care, cu cateva saptamani mai inainte, facuse un raid aviatic Bucuresti-Barlad sublocotenentul Negrescu. Aparatul ii facuse probleme lui Negrescu, manifestand o tendinta de cabrare, ceea ce l-a facut pe acesta sa renunte sa se mai intoarca pe calea aerului, trimitandu-si biplanul la Bucuresti cu trenul si el venind cu un automobil. In dimineata zilei nefaste, cu acelasi aparat zburase locotenentul Pirvulescu, care constatase ca motorul functiona neregulat, slabind randamentul si puterea de tractiune a elicei. El afirmase, chiar, ca nu ar mai trebui sa se zboare cu acel biplan. Locotenentul Caranda a tratat insa biplanul ca pe un cal naravas, spunandu-si ca el va fi in masura sa il stapaneasca. A urcat la bord si a pornit in zbor. Cei care au fost de fata au povestit ca, vazand cat de cabrat inainta in vazduh aeroplanul, locotenentul Pirvulescu s-ar fi retras in hangar, spunand ca nu vrea sa vada ce se va intampla. Dupa care s-a intamplat nenorocirea...

Funeralii nationale pentru eroul aviator
Gheorghe Caranda a avut parte de funeralii nationale, in Iasi, orasul sau natal, unde a fost transportat pe 21 iunie 1912. Victima groaznicului accident fusese depusa la Capela spitalului militar, iar tatal sau s-a deplasat in Bucuresti ca "sa-l duca acasa". Acolo camarazii lui, Ministerul de Razboi, Regele Carol, Principele Ferdinand, Principele Valentin Bibescu s.a. depusesera coroane de flori. Cand tatal si-a revazut fiul, "norii, pe care cel asezat pe catafalcul din capela i-a strabatut adesea, incepura sa intunce cerul albastru, de parea ca si neantul tine sa se indolieze si sa planga impreuna cu noi toti pe disparutul copil al vazduhului". S-a tinut o slujba, in capela militara, dupa care trupul locotenentului a fost depus in vagonul mortuar, care s-a pus in miscare, catre Iasi.

Considerat un adevarat erou, locotenentul Gheorghe Caranda a fost decorat, post-mortem, cu ordinul "Virtutea Militara". Ordinul de decorare a fost intocmit chiar de catre generalul Argetoianu, ministrul de raboi, si inaintat Regelui Carol. Motivatia fusese ca locotenentul isi gasise moarte "la postul de onoare". Regele a semnat imediat decretul, iar decoratia i-a fost pusa pe piept, eroului-aviator, chiar inainte de plecarea sa spre Iasi.

In capitala Moldovei, prima victima a aviatiei noastre a avut parte de funeralii impozante.

Dintre discursurile emotionante, care s-au tinut atat la Iasi, cat si la Bucuresti, retinem cate fraze rostite de maiorul Zizi Cantacuzino: "Sa privim in victima triumful si in triumf gloria tarii. Iar voi, camarazi aviatori, care purtati astazi pe maini pe cel zdrobit fiindca, in dorul lui, a cautat sa strabata tot mai sus, sfarsitul lui sa nu va infioare. Voi veti strabate maine, fara teama, inaltimi mai mari decat acelea la care a catat Caranda si prin abnegatia voastra veti cimenta solid flota viitorului. Iar tie, camard disparut, care ai cautat sa cimentezi chiar prin sangele tau baza acestei opere, tie-ti va fi memoria nestearsa in fiii scumpei noastre tari".

Cauzele accidentului
Ancheta militara s-a desfasurat pe parcursul mai multor zile. In ce fel s-a produs caderea? Care au fost imprejurarile care au provocat-o? Acestea au fost principalele intrebari la care s-a cautat raspuns. Despre locotenentul Caranda s-a spus ca avea "apucaturi de virtuozitate in cariera ce imbratisase", dar ca tocmai aceasta calitate a lui avea sa se dovedeasca si marele lui defect. Ancheta a aratat ca doua lucruri s-ar fi putut intampla: "a) Sau ca pilotul nu a mai avut prezenta de spirit de a cauta, intr-o manevra a carmei de adancime, redresarea aparatului si atunci accidentul se explica de la sine; b) Sau ca a facut aceasta manevra, dar aparatul neavand viteza indestulatoare pentru a prinde comanda - din cauza insuficientei motorului - a luat pozitiunea de cadere si carma nu a mai raspuns la manevra de indreptare". In oricare dintre aceste situatii legate de pilotaj, cauzele tehnice sunt foarte clare: aparatul avea din constructie tendinta de cabrare, motorul nu functiona cu tata puterea si nu avea taria de a imprima elicei puterea de tractiune suficienta pentru a restabili orizontalitatea aparatului si nici chiar pe aceea de a realiza viteza de 40 km pe ora - viteza absolut necesara, in epoca, date fiind performantele aparatelor de zbor, pentru a realiza puterea de sustinere in aer a unui asemenea aeroplan. "In consecinta, aparatul a pornit, cu toata viteza data si de gravitatie, catre pamant". Impactul cu solul nu a putut fi evitat.

O ipoteza
O scrisoare semnata P. Stoicescu, primita la redactia ziarului "Dimineata", arata ca era inevitabila producerea unui accident, la scoala de aviatie de la Cotroceni, pentru ca, in afara unor monoplane, avatorii aveau la dispozitie patru biplane care nu erau originale, ci construite in hangarele scolii, de catre ofiteri, avand drept model un avion "Farman" vechi. In atelierele aflate la Chitila ofiterii construiau avioane dupa planurile copiate de un oarecare Nikita Paceff, care si supraveghea constructia. Despre Paceff nu se stiau prea multe date, se presupune ca ar fi lucrat, ca sef mecanic, in fabrica "Farman", de unde ar fi luat si plansele. Numai ca, de la momentul in care el fusese angajatul fabricii de la Mourmelon, Henry Farman adusese o serie de ameliorari modelului sau, la care Paceff nu a mai avut acces. In ce-i priveste pe aviatorii romani, semnatarul scrisorii notase ca exista "mult entuziasm si putina prudenta". Ca era sau nu reala dezvaluirea din scrisoare e o alta problema. Cert este ca, in vara lui 1912, Liga pentru Aviatiunea Romana, condusa de Principele Bibescu, a pornit o actiune de strangere de fonduri din care, in acelasi an, se va achizitiona un prim aeroplan Bristol-Coanda, iar in 1913 cel de al doilea.