Mina Dobzeu: închisorile, creștinarea lui Steinhardt și bucatele sfinților
S-a stins din viață încă un „sfânt al închisorilor”, părintele arhimandrit Mina Dobzeu, cel care l-a creștinat pe Nicolae Steinhardt. Părintele Dobzeu a decedat joi, 7 iunie, la vârsta de 96 de ani.
07 Iunie 2018, 18:58
Părintele se afla în chilia sa de la Episcopia Hușilor. Dumnezeu să-l odihnească!
Rememorez aici o întâlnire cu Sfinția Sa, într-un miez de toamnă, cu 14 ani în urmă…
Aerul e tare. Rece. Pasim pe strazile umede ale diminetii, printre castane roscovane si frunze ruginite, grabind spre Ansamblul Episcopiei Husilor. Odata trecand dincolo, cerul pare sa se fi inaltat, stropii de ploaie se raresc si ne pomenim dand binete manunchiurilor de dumitrite si gherghine ce strajuiesc „arterele” manastirii.
Cautam cu privirea pe cineva care sa ne indrume, dar dinainte ne iese chiar omul pentru care batusem calea lunga: parintele Mina Dobzeu, arhimandritul manastirii. Si daca pentru oricine altcineva ziua abia incepe sa-si intre in drepturi, parintele e de multa vreme „la lucru”. Mai intai cu spiritul si cu sufletul, caci monahul nu inceteaza in fiece clipa a vietii sale slujirea lui Dumnezeu. Apoi si cu… mainile. „Munceam ceva” – ne spune, invitandu-ne in chilia sa. Zarim un banc de lucru, pe care odihnea o bucata de lemn, cu chipul unui sfant sculptat iesit de sub mana parintelui Mina. Maini tulburator de tinere, de adolescent, in ciuda atator ani si mai ales a atator „nevointi” care i-au marcat existenta. Ii spunem ca suntem ziaristi si ca vrem sa vorbim Cuviosiei Sale si mai cu seama, ca am vrea sa ne impartasim din intelepciunea domniei sale. Dar la cuvantul „ziaristi” are o reactie de recul. I s-a intamplat ceva nu de mult, ne explica. I-au fost rastalmacite vorbele intr-un ziar si n-ar mai vrea sa se petreaca asta. Dar stie ca nici o intrebare nu se cuvine sa fie lasata fara raspuns… Iar noi cautam raspunsuri. Satul natal, in Basarabia. Grozesti. Parintii: „oameni buni, cuminti, crestini buni…” Fratii si surorile. „La 13 ani m-am dus la Manastirea Hancu si m-au primit ca frate. Asta a fost in 1935″… Ani de razboi. Pentru foarte tanarul monah incepe un lung periplu – refugiul (la Caldarusani), intoarcerea in Basarabia si, din nou, in Romania. „S-a dus razboiul incolo, m-am intors. A venit razboiul incoace, m-au izgonit”. La Caldarusani invata o meserie: sculptura. Refugiat in Romania pentru a doua oara, pleaca pe front. E veteran de razboi. Se intoarce la manastire. Face seminarul – la Neamt, studiile teologice – la Bucuresti. E arestat in doua randuri, pentru ca ia atitudine impotriva regimului. A doua oara, la Jilava, il cunoaste pe Nicu Steinhardt. Filosoful ii cere sa il boteze. „«Vreau sa mor crestin!» – mi-a zis.” Intrebam cum era posibil sa fie facute slujbele religioase in inchisoare. „Spovedeam si....................
