România de la lumina lămpii

În secolul informației peste 60 de mii de familii din 2000 de localități nu au putut niciodată băga în priză un televizor un calculator sau un telefon.

În comuna Bătrîna din județul Hunedoara, la mică distanță de Timișoara, primul oraș electrificat din România, zace în beznă o întreagă comunitate. Oamenii a patru sate din cinci cât are comuna lor trăiesc ca la începuturile lumii: într-un întuneric de mormânt.

„Vedeți cum e la noi la țară?”, ne întreabă cu subînțeles localnica Elena Toma, stingând un chibrit cu care tocmai aprinsese lampa cu gaz și o pusese în cui.

„Ne afumăm aici ca la oi. Așa am trăit o viață, la lampă. Nici nu o aprinde întotdeauna că nu avem motorină. Când se lasă noaptea, direct la culcare”.

Tanti Elena are un necaz: nu se mai găsește gaz. Gaz din acela bun de lampă, care arde domol.

Așa că trebuie să pună în loc motorină care atunci când îi dau foc înainte de culcare arde cu un fum atât de gros că bagi capul sub plapumă să nu te înăduși.

Dar pe lângă becul cel de toate zilele mai îndrăznesc să viseze și la lucruri comune prin alte părți încă de când erau ei copii în fașă: ar vrea un televizor.

Să vadă și ei cum fac „ăi de la București” politica asta, de îi lasă pe ei tot timpul la urmă, deși de mers la vot merg de fiecare dată.

Mai cumpără baterii din sat pentru un radio rablagit și mai trag noaptea cu urechea la ce e dincolo de muntele pe care stau ei cocoțați. Și-au luat în schimb un telefon micuț mobil, să-i mai sune feciorii plecați prin toate zările.

Dar și telefonul acesta cât de mic e el tot mănâncă electricitate. Așa că până nu de mult făceau naveta două ore dus-întors până la cea mai apropiată priză, să îl pună la încărcat.

Cum s-a stins visul civilizației

Soții Toma au trăit la lumina lămpii de când se știu. Chinul lor și a celorlați oameni din comună ar fi trebuit să se sfârșească în anii 70 când comuniștii au adus în centrul comunei curent, dar nu au mai apucat să extindă rețeaua şi până la ei. Patruzeci de ani mai târziu, în 2004, părea că becul se va inventa şi pentru casa lor. Cele trei localități rămase în epoca întunecată apăruseră în planul de investiţii al companiei Electrica. Însă totul s-a stins înainte să se aprindă. „În luna, în care ar fi trebuit să înceapă electrificarea, s-a pierdut totul pentru că a avut loc privatizarea. Și cei care au venit au zis ca nu merită să mai investească pentru că nu e rentabil”, explică primarul Radu Herciu.

De atunci a rămas ca aducerea curentului să se facă din fondurile primăriei. Numai că preţul investiției este astronomic: cam cât veniturile pe 25 de ani ale comunei întregii comune. Așa că Avram Toma și soția lui Elena nu mai au nicio speranță.

Bătrâna nu e un caz izolat. Potrivit unor estimări oficiale cel puțin 2000 de localități cu peste 60 de mii de gospodării de la nivelul întregii țări nu se aprinde niciun bec. Din 1990 și până astăzi nu a existat Guvern care să nu promită marea cu sarea, dar mai ales rezolvarea electrificării țării, problemă care trage România îndărătul istorie, o duce înapoi cu câteva milenii.

Promisiuni a fost dintotdeauna. Era ca într-un banc prost: cei din opoziție acuzau pe cei de la putere că nu rezolvă problema. Asta până preluau ei puterea, uitau brusc și venea rândul foștilor conducători să bată cu pumnul în masă.
Autoritățile și-au dat cu stângu-n dreptul

În 2007, când Uniunea Europeană s-a trezit cu noi în curte și ne-a văzut atât de neelectrificați, ne-a dat bani să ne rezolvăm problema.

Guvernul român s-a obligat, din nou, să ia măsuri. „Electrificarea acestor zone este o cerință minimală pentru asigurarea unor condiții normale de viață și, având în vedere încheierea negocierilor de aderarea a României la Uniunea Europeană și intrarea într-o nouă etapă, se impune respectarea angajamentelor luate pentru asigurarea dezvoltării economice și sociale a regiunilor izolate”, se arăta atunci într-un proiect de lege. S-au și făcut calcule precise privind costurile totale ale electrificării și s-a ajuns la concluzia că ar fi costat în medie cam 2200 de euro pentru fiecare gospodărie neelectrificată. Asta ar fi însemnat un total de 146 de milioane de euro. O parte din bani mergeau către localitățile total neelectrificate (22 de milioane de euro) și restul fie pentru racordarea gospodăriilor din localitățile parțial electrificate , fie pentru extinderea rețelelor urbane. Suma nu era chiar atât de mare mai ales că Uniunea Europeană pusese deoparte pentru România fonduri de 600 de milioane de euro tocmai pentru genul acesta de investiții. Ar fi trebuit doar să facem proiecte și să le luăm banii.

Dar nimic din toate astea nu s-a întâmplat. Așa că astăzi, la un deceniu de atunci, tot în beznă suntem ca și acum zece decenii. În martie anul acesta deputatul PSD Mihăiță Găină exclama într-o interpelare către prim ministrul tehnocrat de parcă descoperise recent o problemă nou nouță: „Din păcate nu vorbim doar despre anumite gospodării izolate în vârf de munte sau pierdute prin câmpie , ci majoritatea acestora sunt grupate în localități în care lumânarea ține și acum loc de bec. Racordarea la rețeaua electrică de distribuție a acestor localități izolate este o cerință minimală pentru asigurarea unor condiții de viață normale, dar și pentru asigurarea dezvoltării economice și sociale a regiunilor izolate”.

Rezultatul demersului lui Găină a fost același ca de fiecare dată: autoritățile centrale au spus că nu e vina lor. „Menționăm faptul că Ministerul Energiei nu are atribuții privind lucrările de electrificare sau extinderi de rețele electrice și nu are în buget fonduri alocate pentru finanțarea unor astfel de lucrări”.

Panouri solare pentru România

În tot acest timp în care autoritățile își dau cu stângul în dreptul și se fac că lucrează, un tânăr cu o bicicletă face cât o armată de parlamentari, primari și funcționari guvernamentali. Iulian Angheluță un voluntar de 41 de ani se luptă de câțiva ani să monteze panouri solare în satele neelectrificate. Împreună cu voluntari de la asociația Free Miorița a reușit să lumineze locuințele unor săteni din Țara Hațegului și o școală din Caraș Severin. Ba aici a și adus calculatoare pentru elevi. Apoi s-a gândit să extindă proiectul său de electrificare și a urcat pe bicicletă și a pornit să facă Turul României pentru pentru a strânge fonduri din care să cumpere cât mai multe panouri solare. Din primăvară și până în toamnă a străbătut 8200 de kilometri, din Deltă până în Bucovina, din Maramureș și până în Oltenia iar anul acesta, când țara nu a mai fost de ajuns, a plecat o tură și prin Europa cu același scop.

Cifre neelectrificării
Gospodării neelectrificate: 60452
Localități total neelectrificate: 1982
Localități parțial neelectrificate: 108
Costul electrificării: 146 milioane de euro

Sursa: Jurnalul.ro