Borș de pește, rețeta din Chilia Veche
Rețetarele sunt “organisme vii” și sunt supuse diferențelor de la o zonă la alta, de la o gospodină la alta. Nu există o rețetă bătută în cuie (cu mici excepții, și nu ne referim la rețetarele pentru restaurante) așa cum nu există un gust exact – comun tuturor.
27 Octombrie 2018, 14:17
Borșul de pește este un astfel de exemplu, din care – de la denumirea generală – pot fi inventariate o sumedenie de subcategorii de zămuri care toate sunt borșuri de pește. Pe malul Dunării se face într-un fel, în Deltă altfel (și chiar și aici sunt diferențe de la sat la sat), pe coasta maritimă altfel, iar borșul din pești de apă stătătoare sau din râuri are alt gust.
Aici avem o rețetă [culeasă şi povestită de Alexandra Dincă şi Sebastian Ţoc, apărută în volumul “La masă cu oamenii Deltei, o cartografiere a practicilor gastronomice, coordonată de Monica Stroe și Bogdan Iancu”, editura Coresi 2012]
“Tanti V., din părinți haholi, femeia de serviciu de la două şcoli din sat, a explicat foarte clar importanţa câtorva reţete de bucătărie, printre care şi borşul de peşte. Este în topul mâncărurilor de peşte cel mai des gătite şi este cerută de toţi musafirii care vin pe la ea. Spre deosebire de pensiune, unde bucătăreasa avea un ajutor responsabil cu pregătirea legumelor şi peştelui, tanti V. nu are un ajutor, face totul singură. Borşul se face dintotdeauna şi e printre reţetele “tradiţionale” în Chilia Veche. Îşi aduce aminte de borşul de peşte făcut în majoritatea cazurilor la ceaun, cu foc de stuf, vara afară şi iarna mai degrabă în plită decât pe plită, cu focul de stuf în părţile laterale ale ceaunului. De mică a fost responsabilă cu întreţinerea focului (mai ales în plită), cât timp peştele era pregătit de mama ei.
Cartofii mici pot fi puşi la fiert întregi, cartofii mari tăiaţi cuburi. Peştele, cap, coadă, orice tip. Dacă ai un singur peşte nu contează, pui doar unul, dar e preferabil să fie amestecat.
Citeste continuarea pe GASTROART
