SFATUL PARINTILOR. La Prislop, pe urmele minunilor părintelui Arsenie Boca
Probabil că nu înțelegem ce înseamnă să simți credința cu adevărat până nu avem anumite experiențe ale contactului cu lumea divină care ne resetează complet tot ce credem că am ști despre ce înseamnă scopurile vieții.
10 Aprilie 2015, 07:47
Multă lume se duce la Prislop, la părintele Arsenie Boca, mai exact la mormântul său, pentru a găsi alinare, pace, vindecare, înțelegere sau pur și simplu pentru a se regăsi. Un drum la Părintele îți poate schimba total viața. Aparent nu se întâmplă nimic ieșit din comun însă totul se modifică la nivelul lui "a fi”.
Când te duci ești cineva, când pleci ești altcineva. Ca stare, ca suflet, ca înțelegere a ce contează cu adevărat în viață. Iar acest lucru se poate întâmpla în doar jumătate de oră de contact cu miracolul numit Prislop.
Drumul din București durează în jur de 6 ore și trece prin Pitești, Valea Oltului, Sibiu, iar destinația finală este Hațeg (sau Hunedoara). O dată ajuns acolo, descoperi o zonă incredibil de frumoasă și de pură, cu oameni blajini, dealuri verzi și munți falnici, mâncare tradițională excelentă și mai ales o stare de pace și liniște pe care agitata noastră capitală nu o mai oferă demult.
Din Hațeg până la Prislop sunt 15 kilometri străbătuți printre căsuțe și pensiuni, dealuri și drumuri șerpuitoare prin păduri.
Noi am făcut această călătorie în luna iulie 2014.
Pe măsură ce ne apropiam de intrarea la mânăstire, soarele finalului de zi părea că ne salută într-un mod ghiduș și jucăuș, proiectând pe cer jocuri de lumini și culori incredibile.
Intrarea la mănăstirea măicuțelor se face cu reguli stricte: telefoanele mobile trebuie să fie închise, fotografiatul și pozatul la mormântul sfânt sunt interzise iar ținuta vestimentară trebuie să fie decentă, respectiv femeile nu au voie în pantaloni și cu capul descoperit iar bărbați nu au voie decât cu pantaloni lungi.
Întreaga zonă este ca un parc impecabil, mai exact este desprinsă din Rai. Curățenia întreținută de măicuțe este desăvârșită; mirosul dealurilor și a fânului proaspăt cosit îți readuc dorul copilăriei iar liniștea pioasă pe care musafirii o trăiesc te face să simți încă de la intrare prezența a Ceva sau Cineva cu mult mai mare ca tine în fața căruia nu poți decât să te înclini.
În bisericuța mică de la Prislop se primesc acatiste care sunt citite de părintele Nifon, un mare spirit văzător de duh sfânt, ce știe ce gândești, ce simți și de ce ai venit acolo.
În partea dreaptă a bisericii este un izvor cu o apă incredibil de dulce dar și apă sfințită, agheasmă mică, pe care credincioșii o iau ca sa o bea dimineața pe stomacul gol. Măicuțele spun că această apă sfințită are puteri foarte mari de protecție de cel rău, în special dacă crezi în ea.
