Satul românesc din Canada
La sfârșitul secolului al XIX-lea, românii au căpătat statutul de țărani liberi în Imperiul Austro-Ungar, însă, neavând pământ, erau dispuși să se aventureze „la celălalt capăt al lumii”.
02 Iunie 2018, 04:34
Întâmplarea a făcut ca în acel moment dominionul Canadei să încerce colonizarea vestului țării cu fermieri europeni, în baza unui document intitulat „Dominion of Canada Policy“. Potrivit acestei legi, fiecare imigrant avea dreptul și obligația să-și ridice o locuință și să-și cultive pământul, devenind în scurtă vreme proprietar („homesteader“).
Clifford Sifton, deja amintitul ministru canadian, a ajuns și în Bucovina unde, cunoscând situația românilor, a convins câteva familii să treacă „apa cea mare”. Acolo îi aștepta câte o bucată de pământ de 65 de hectare, cu posibilitatea dobândirii titlului de proprietate după trei ani. Zis și făcut, iar în zilele noastre, urmașii primilor români veniți în Canada, și ei ajunși la vârste respectabile, povestesc cum părinții lor au muncit din greu pământul și au trăit într-un mediu natural deloc prietenos în sezonul rece.
Ultimul copil din cei 14 ai unei familii de imigranți români – deși le-am putea spune coloniști – are 70 de ani sau poate chiar mai bine. Vorbește corect limba română, chiar mai corect decât multe „vedete” de pe la noi, și povestește cum tatăl său a fost sfătuit de către părinți să plece în Canada, pentru a evita să fie luat în armata austro-ungară și să-și piardă viața în războaie care nu erau ale poporului său.
Așadar, bucovineanul nostru a ajuns cu greu la Halifax, în provincia Nova Scotia, a muncit prin diverse locuri și a aflat că o mână de români înființaseră o așezare în Alberta – Boianul despre care v-am vorbit.
Alături de mezinul bucovineanului „plecat de amarul Austro-Ungariei” stă un alt bărbat, al cărui bunic de origine română a venit pe jos în satul Boian, de pe coasta de est a Canadei, parcurgând o întindere aproximativ egală cu cea a Europei.
Şi asta numai pentru a economisi 14 dolari, o mică avere la vremea respectivă, dacă ne gândim că taxa anuală pe cele 65 de hectare date în folosința fiecărei familii de români era de 10 dolari.
Părăsirea pământurilor natale de către cei fermecați de perspectiva Lumii Noi a generat progres economic, însă sub acesta au rămas aluviuni de suferință și resemnare.
Majoritatea celor care și-au părăsit țările de origine, din motive economice, sociale sau politice, constituie temelia Americii de Nord, pepita prosperității de azi a locuitorilor acestor teritorii, notează historia.ro.
Autor: Anamaria Ionescu
