Și oamenii mari sunt oameni: Caragiale inedit
Puțini scriitori au reușit, de-a lungul istoriei literaturii, să se identifice cu specificul social și mental al poporului căruia îi aparțin, așa cum a reușit Ion Luca Caragiale.
05 Februarie 2017, 04:51
Jurnalistul și scriitorul Mihai Ionescu povestește în volumul său "Hoțul de chipuri" depre momentul în care poetul Florin Mugur transformat în reporter, l-a întrebat pe marele Marin Preda:
"De ce autorul unei asemenea opere drmaturgice de incontestabil succes, de ce nuvelistul, pictorul momentelor și schițelor de o mare profunzime și acuitate, de ce... etc., etc și așa mai departe... de ce opera lui nu s-a bucurat și nu se bucură de o mai mare circulație, cel puțin europeană? Moromete răspunde: D-aia!"
N-ar trebui, așadar, să ne surprindă să aflăm că și viața lui Caragiale are momente de natură a ilustra autenticitatea și ironia creației sale, care îl integrează fără dubiu în spațiul actualității românești. Răsfoim paginile virtuale ale publicației Ziarulmetropolis.ro și descoperim:
• A fost premiant, dar nu a terminat niciodată liceul. Din cauza problemelor financiare a fost nevoit să se apuce de negustorie.
• A fost acuzat de plagiat atunci când a lansat „Năpasta”, dar a câștigat procesul datorită avocatului său, Barbu Ștefănescu Delavrancea.
• A fost coleg de redacție cu Eminescu și Slavici. Ședințele la care participau cei trei erau aprinse, căci Caragiale, Eminescu și Slavici cădeau cu greu de acord asupra diferitelor chestiuni discutate.
• A fost proprietar de berării. Cea mai cunoscută dintre acestea a fost berăria Gambrinus , deschisă inițial pe Calea Victoriei, în anul 1901. Ulterior, aceasta a fost mutată la parterul Hotelului Cișmigiu. Aici veneau ziariști, scriitori, politicieni și artiști.
Caragiale a mai avut o berărie pe strada Gabroveni („Mihalcea și Caragiale”) și una la Bacău.
