Și oamenii mari sunt oameni: De la iubire la prietenie

O poveste de amor care a făcut furori în epocă este cea dintre prințesa Martha Bibescu și soțul său George.

Cei doi se căsătoresc în 1905, în urma unei pasiuni fulgerătoare, pe când Martha avea doar 16 ani, iar George Bibescu 25 de ani. La 17 ani, Martha devine mamă, născând o fetiţă, Valentina, experienţă traumatizantă pentru tânăra prinţesă.

Pasiunea se termină brusc din partea lui George Bibescu, care, după ce o obţine pe Martha prin căsătorie, ca pe un trofeu, o abandonează şi se dovedeşte extrem de egoist, capricios şi infidel.

Foarte tânără, Martha trăieşte o cruntă dezamăgire, iar mai târziu notează în jurnalele ei, pe care le-a ţinut aproape zilnic până în anul morţii, că soțul său „a crezut toată viaţa că e suficient să existe pentru a fi iubit, nu i-a trecut niciodată prin minte să ofere şi el ceva în schimb”.

Infidelităţile lui George Bibescu erau publice şi aşa vor fi pe tot parcursul căsniciei, astfel că, la rândul său, tânăra prinţesă îşi caută împlinirea în scris, dar şi în braţele altor bărbaţi. Prima tentativă de divorţ a venit din partea Marthei, considerată deja, în 1908, de către soţul său „plictisitoare“.

Prinţesa se îndrăgosteşte de Charles Louis de Beauvau Craon, unul dintre cei mai râvniţi burlaci ai Franţei la vremea respectivă şi descendentul unei vechi familii aristocrate, în vârstă de 30 de ani. Iubirea este reciprocă, iar Martha cere divorţul, însă, la sfatul soacrei sale, renunţă.

La scurt timp după episodul tentativei de divorţ, Martha primeşte în dar de la soţul ei palatul Mogoşoaia, despre care s-a spus că a fost „cea mai puternică şi constantă iubire a prinţesei“.

La rândul lui, în 1919, aprins de una dintre multele sale iubiri, George Valentin cere divorţul, spunându-i brutal că „îmi eşti dragă şi tu, fireşte, dar nu îndeajuns încât să-mi petrec restul vieţii alături de tine!”. De data aceasta, refuză Martha. Este ultima dată când cei doi au vorbit despre divorţ, iar mariajul lor de convenienţă continuă, ca şi până atunci, cu vieţi separate.

Şi dacă George Bibescu făcea „victime“ fără distincţie, printre iubirile Marthei s-au numărat prinţul Wilhelm, moştenitorul tronului Germaniei, Christopher Birdwood, ataşatul militar la legaţia Marii Britanii, lordul Thomson of Cardington, Henry Bertrand Leon de Jouvenel.

Se mai spune că Ferdinand al României îi făcea lungi vizite la Mogoşoaia, iar Alfonso al XIII-lea al Spaniei o vizita incognito la hotel, în Paris. Personalitatea sa, frumuseţea şi mai ales inteligenţa, i-au fermecat pe Marcel Proust, Saint-Exupery, W. Churchill, R. MacDonald, Charles de Gaulle.

Surprinzător, încurcatele drumuri ale dragostei dintre George şi Martha nu i-au împiedicat, la maturitate, să întreţină o relaţie de caldă amiciţie.

Transformarea relaţiei dintre ei într-o afecţiune caldă o dovedeşte şi gestul Marthei de a-l îngriji pe George în ultimele sale luni de viaţă. Se spune că prinţesa l-ar fi luat cu forţa din patul unei amante pentru a-l interna la Spitalul Elias.

„În ciuda a tot ce s-a întâmplat între ei, Martha Bibescu îl veghează personal pe soţul său grav bolnav, fiindu-i alături până în ultima clipă a vieţii“, a declarat istoricul Monica Cîrstea de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova pentru Adevărul.ro.

George Bibescu a murit pe 2 iulie 1941 şi a fost înmormântat la Mogoşoaia, astfel luând sfârşit şi ciudata căsnicie dintre cei doi.

Martha nota în jurnalul său, din care ne-au rămas 65 de volume, la moartea soţului, un gând surprinzător pentru modul în care a decurs căsătoria sa cu George Bibescu: „Viaţa mea se sfârşeşte, împreună cu a ta, George...“.

Viaţa concretă a Marthei Bibescu va înceta însă abia pe 28 noiembrie 1973, vârsta de 84 de ani, la Paris. A părăsit România în 1945 şi nu o va mai vedea niciodată.

Dincolo de pitorescul poveștii rămâne însă un adevăr pe care ar trebui să ni-l asumăm cu toții: amorul este schimbător. Prietenia, respectul și afecțiunea sinceră dinter parteneri - nu.

Autor: Anamaria Ionescu